Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Belean Maria Ileana]

reusesti sa asezi atata traire in fiecare vers...

tabloul imi inspira singuratate, tacere si renuntare

felicitari dragilor...

[mihai catruna]

[gina zaharia]

într-o zi voi copia rolul actorului

învățat să decupeze timpul cu ochi de rubin,

ooo, de-aș putea imita măcar o silabă

din zborul

care l-a făcut celebru...

Lisia, îmbrățișări, cu drag!

[gina zaharia]

Elena, noi vă mulțumim că aduceți lumină în acest proiect pe care îl trecem prin sita încrederii și prieteniei voastre.

Îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

În temnița luminii se odihnesc fulgere, Sofy, uneori împletesc cântece, alteori dărâmă ziduri și le transformă în izvoare... e o lume mirifică în care se succed paragrafe de liniște și zbor.

Seară frumoasă, draga mea!

[Vasilisia Lazăr]

nu-mi promite că vei schimba decorul 
mi se potrivește perfect 
poate doar jocul umbrelor noastre a înflorit mai discret 
sau izvorul din stânga e încadrat eronat 
în cortegiul luminilor 
dacă te întreabă cineva ce ascund în inimă 
roagă actorul din nori să răsucească un vis 
spre temnița gândului

Încântător!

[Elena Mititelu]

Gina, Mihai, mulţumim că ne-aţi oferit oferit acest prilej minunat de a fi martorii unui minunat act de creaţie!!

[Sofia Sincă]

Ispita sufletului nehrănit caută năvodul de vise, în liniştea singurătăţii, în calmul tulburat de imensitatea nemărginirii. Incantaţii printre porţi închise, împărţind zodii între ''cortegiul luminilor'' şi ''temniţa gândului.

Tulburătoare versuri, magnific tablou!

Apreciere deosebită, Sofy!

[gina zaharia]

spre temnița gândului

 

mergea prin noaptea ghețarilor cu fălcii în mâini
căuta un cerc în care să se-nchidă
și un gram de zidiri
dar a confundat punctele cardinale
și s-a trezit developând întunericul
în pumnul ei  fotografia unui templu
aruncă săgeți otrăvite
e golful în care așteptase trăsura de dimineață
și răvașul cailor sălbatici

fiindcă la mijlocul duminicii talazurile se despart
în fâșii înguste
nu mai joacă la ruleta foilor de ceară
ar trebui să trișeze măcar o secetă-două
și să pornească pe jos până dincolo de furtună
mai bine șterge de praf
tabloul acela din care nu înțelege aproape nimic
dar continuă să-l îndrăgească întreg

nu-mi promite că vei schimba decorul
mi se potrivește perfect
poate doar jocul umbrelor noastre a înflorit mai discret
sau izvorul din stânga e încadrat eronat
în cortegiul luminilor
dacă te întreabă cineva ce ascund în inimă
roagă actorul din nori să răsucească un vis
spre temnița gândului

 

[gina zaharia]

Lisia, se scrie crezul culorilor, pe anotimpuri de cântec. Nu știu cât va dăinui prin timp, poate că aripile-i vor fi ceruite, plumburii sau pur și simplu imaginare... Dar știu că astăzi, acum, aici, sunt cu voi și mi-e bine. Mâine voi da la schimb file îngălbenite pentru un alt fenomen, al alchimiei de după cortină...

Sofy, insomniile artistului sunt perle pe care le tot admirăm...

Maria, și eu o să-mi amintesc cu drag că am lăsat , alături de un artist desăvârșit, autograful reveriei, aici.

Da, domnule Goga, pelerini pe potecile reveriei...

Dominique, onorată de trecerea ta.

Mulțumiri și duminică frumoasă, tuturor!