Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Vasilisia Lazăr]

Nu am crezut că citind ultimele comentarii voi plânge. Vă știam mereu aici, Reveria era parte din mine, din noi. Cum să se termine? Știu că totul are un sfârșit, dar în acest moment nu-l pot accepta.Voi reveni. Pur și simplu acum nu mai pot scrie niciun cuvânt.

[gina zaharia]

Sentințe de zbor

 

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,

te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,

cine oare mai știe s-aprindă

atâtea scântei

într-un  joc?

 

Am urcat, împreună, pe-o scară de dor,

adunam stări fără șoț -

cât de-nalte sentințe de zbor!

rătăcită prin corul de îngeri cântam

și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept

te iubeam!

 

Trec iarăși cu sete prin cântec senin -

luceferi de-odihnă

topiți într-o clepsidră

din lacrimă de crin,

zece vieți de-aș avea cu pieptul în tine

aș strânge în toate iubirea,

apoi aș preface-o-n petale

pe-o mare de rime.

 

Departe sunt devreme dar port curat în suflet

cămășile de zei,

din valurile vremii, poveștile trăite

sunt voci înmugurite

în armonii de tei,

iubito, mi-ai spus, iată, mai am un veac de dor

și-l prind în templul nostru

spre stele călător!

 

Prin oazele vrăjite, o lacrimă se teme

să nu-i strivești misterul în falduri de poeme

iar codrul ne-nfășoară pe zori a mia oară,

în verdele iubirii

din simfonii de vară…

[gina zaharia]

Vom face casting, Sofy, pentru a da continuitate rolului versificat din misterul artei lui Mihai. Ce zici? :))

[gina zaharia]

Mai avem să descântăm câte ceva, Mihai,  și vom deveni magicienii timpului petrecut aici. Orice început are pregătită și ultima filă. Am fost privilegiați că dragii noștri fondatori ne-a oferit mereu un spațiu în prim plan. Dar au apreciat că opera ta, în special, preferă peretele dinspre răsărit.  Atâția prieteni dragi au parcurs și parcurg aleile reveriei noastre, încât niciun cuvânt de mulțumire n-ar fi suficient pentru a le arăta recunoștința pe care o merită. Dar o îmbrățișare, pentru fiecare, vom lăsa pe ultima copertă, nu-i așa? Acolo se va încheia, în albastru, marea...

Mulțumesc și ție, Mihai,  pentru că ai fost o gazdă bună. Seară frumoasă, prieten drag. Văd că Luceafărul mă așteaptă...

[gina zaharia]

Pașii dintre plecări fi-vor perle de ieri, adâncurile vor ști să le inunde cu insomnii de dor.

De veghe vor rămâne apusurile, deasupra oceanului...

Am privit și eu prin ochii tăi, Maria!

[gina zaharia]

Un solfegiu și două sosiri

 

 Dintre toate paragrafele inimii

voi alege un solfegiu,

două sosiri,

și o avalanșă devreme pe golful tăcerii;

 

Te peird și te regăsesc printre așchii de valuri,

refren decupat din  pereții visului crud

încolțit de sărutul ucigător de cuminte

al clepsidrelor.

 

Voi merge prin noaptea ghețarilor

căutând un cerc în care să mă-nchid

cu un gram de zidiri…

 

Deschide calendarul veacului dintre adâncuri,

pumnul în care am strâns sarea  

plânge

dincolo de azi se va fi  trezit un nou soare,

va răsări în două lumi deodată

veșnic hoinar…

 

[mihai catruna]

[mihai catruna]

nu am spus ca acum ne oprim..dar ne apropiem de final...trebuie sa lasam loc altor proiecte...

[Sofia Sincă]

Serios? Ne apropiem de final?

Şi ce urmează?! Cu noi cum rămâne?

[mihai catruna]

cred ca ne apropiem de final...cu mii de multumiri tuturor... zecile de aprecieri si miile de vizite facute aici au aratat intre ce prieteni deosebiti s a desfasurat tot acest maraton de poezie si pictura...ma inclin in fata tuturor si in special  in fata ta Gina pt tot ce ai facut...si stiu ca fara tine tot acest proiect nu ar fi existat..Acum ramane sa dau dovada maiestriei mele de grafician si in realizarea cartii...un imens multumesc si toata stima mea...