freestyler

[petrut dan]

dimineața începe cu nervi în cafea,
timpul să ne luăm porția
de libertate
semnul diez își calculează pașii
în ritmul unui sfârșit auzit numai de el.

clipesc precipitat,
la atingerea primului val de lumină
florile țin cu tărie să înmulțească frumosul,
iar eu pândesc cu speranța că foamea îmi va fi potolită
de prima femeie care, prin spatele umbrei,
îmi va pune mâna la ochi
să aleg
cenușa ori praful închis într-un miez
conștient
că minunea nu ține mai mult de
o mie de ani ca o zi.

în urma mea ploaia cu mâna de sare.

așa mă gândisem să fie de repede vraja
când voi avea nevoie de tine
acasă,
pereții se-ntrec în beții și cuvinte alese.

nu carnea ori sângele fac viața mai lungă,
doar nopțile când îți duc trupul la buze -
cămașă de noapte-
nflorată,
frica de vise nu se îmbată mai mult decât mintea hrănită cu basme
și foarte mult fosfor,
o piatră crăpând din senin.

râd la bărbații din preajmă,
nu văd niciun motiv pentru care v-ar plăti o femeie.

 

[Maria Mitea]

Dan, ai scris cu inspirație, un poem de toată frumusețe, 

mi-a plăcut mult ca toto întreg, în deosebi strofa

” clipesc precipitat,
la atingerea primului val de lumină
florile țin cu tărie să înmulțească frumosul,
iar eu pândesc cu speranța că foamea îmi va fi potolită
de prima femeie care, prin spatele umbrei,
îmi va pune mâna la ochi
să aleg
cenușa ori praful închis într-un miez
conștient
că minunea nu ține mai mult de
o mie de ani ca o zi. ” 

ce aș schimba dacă l-aș fi scris, cuvântul ”Precipitat” , mi se pare că merge bine ” clipesc de zori” sună mult m poezist, 

Și aș scoate cuvântul ”conștient” , îl găsesc de prisos, chiar fură din poem că te duce cu gândul spre psiholozizare, sau filosofie, 

Am mai citit odată și ce am observat că primul vers  ”dimineața începe cu nervi în cafea, ”  și parcă cititorul așteaptă un poem Nervos, :) da nu prea , dinpotrivă, găsesc o altă stare mai jos de primul vers, ....  aș pune alt sinonim în loc de nervi, 

vezi și tu că poate au fost nervi, :) 

Numai că versurile de mai jos nu reflectă o stare nervoasă 

Cu multă inspirație!

Maria,

[Ada Nemescu]

Cred că este cel mai luminos poem semnat petruț dan.

Finalul îmi desenează chipul cu un zâmbet supradimensionat... La fel ca florile care țin cu tărie să înmulțească frumosul, așa ne străduim noi în acest spațiu să înflorim cuvintele.

Și reușim.

aDa, cu drag