Zile stranii și o noapte de piatră

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Zile stranii ne-au găsit,

Hulpave și grăbite ne-au dat de urmă.

Sunt pe cale să sfărâme întâmplătoare bucurii

Firavele noastre împărtășiri,

Ce vor pieri înecate-n umbră.

 

Ochi curioși și reci ciudat ne privesc

Prin încăperi când pășim alături.

Glasuri scăzute din urmă ne amintesc,

Bărfind despre păcat și rânjete slute

Pândesc neobosite la o cafea, pe la colțuri.

 

Zile stranii ne-au găsit

Și zăbovim chiar în orele lor bizare.

Suntem singuri, încurcați în amintiri,

Privind apusuri fiecare,

De parcă am alerga dinspre noapte spre zi.

 

Iubite, zile stranii ne-au găsit!

Ne continuăm jocul sau un oraș nou vom găsi?

Ascultăm vorbindu-se despre păcat, tu știi...

Acesta e coșmarul nostru închipuit,

Când suntem prinși într-o neobișnuită noapte de piatră!

 

[petrut dan]

O  formă ieșită din tiparul clasic, nu deranjează, dar încearcă să o reciți și astfel să-i vezi împărțirea după silabe, accent, și vezi, de ex, repetiția din strofa finală '' zile stranii''-''...stranie noapte de piatră'', dar continuă, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău vorbește despre o iubire muribundă cu toate etapele care o preced. Depinde de fiecare dintre cei doi actori dacă puținele scântei rămase vor reaprinde focul dragostei sau se vor stinge și ele. Remarc un progres, Giorgiana, și asta mă bucură. Și aerul de modern mă bucură.