Vers vetust

[Mirela Cocheci]

Să mai scrii despre iubire? ...ce-ndeletniciri vetuste...

Azi se spune că-i prostie, timp pierdut, vederi înguste,

Tot ce se putea descrie fost-a scris deja de alții,

Au cântat-o toți poeții, toate mințile, toți psalții. 

Ce-aș avea eu a mai spune, ce-aș putea mai mult să scriu,

Cum să definesc iubirea și mai bine s-o descriu?

E atât de perimată, nu mai este ce a fost,

Orice-aș scrie e zadarnic, e balast, e fără rost. 

Totuși, chiar dac-au descris-o alți poeți în mii de feluri

Folosind păduri de file și cisterne de cerneluri,

Nu era a mea iubire, n-am fost eu în pielea  lor,

Pe-a mea eu o pot descrie, îmi e muză, mi-e izvor. 

Mă vor critica, desigur: "spune tot ce s-a mai zis,

Vorbe goale, desuete, ce-a fost valoros s-a scris"

Dar iubirea mea e una, bate-n piept aici, acum,

Alte piepturi zac apuse, destrămate ca un fum. 

Și-ndrăznesc, vetust a spune că iubirea-i colț de rai,

Primăvară-mbobocită, câmp cu maci în luna mai,

E sclipirea care-mi joacă-n ochi atunci cand îndrăznesc

Să o scriu spunând în versuri, fără teamă: "Te iubesc". 

Asta cred despre iubire, martor mi-este Dumnezeu,

Pentru unii-s vorbe goale, pentru mine-i "totul"meu,

Curgă criticile-n valuri și în pagini, mii și mii,

Eu, vetust îmi strig iubirea și-o sfințesc prin poezii...

[Vasilisia Lazăr]

Superb! Așa este. Iubirea nu e niciodată vetustă, ea a fost, este și va fi. În noi și în poezie. Iar tu ai cântat-o tare frumos. 

Am o mică cârcoteală. Acel „totul meu”, sintagmă controversată, dar cred că ghilimelele explică.

Cu drag!

[Mihai Katin]

iubirea  nu  poate  fi   vetusta  ,perimata ,invechita ,desueta  ,de demult  pentru   ca  ea  nu   are   nici   o  forma  de temporalitate si  ne  spune  de altfel   poeta :

Totuși, chiar dac-au descris-o alți poeți în mii de feluri

Folosind păduri de file și cisterne de cerneluri,

Nu era a mea iubire, n-am fost eu în pielea lor,

Pe-a mea eu o pot descrie, îmi e muză, mi-e izvor.  admirabil   de altfel  acest   sentiment  isi  merita  toate  versurile   si   amprenta  personala  este  necesara  pentru  ca  nu-i   asa ,nu  iubim continental   sau   global  ,ne  ajunge cum  spun  versurile:

Și-ndrăznesc, vetust a spune că iubirea-i colț de rai,

Primăvară-mbobocită, câmp cu maci în luna mai,

E sclipirea care-mi joacă-n ochi atunci cand îndrăznesc

Să o scriu spunând în versuri, fără teamă: "Te iubesc".

finalul   este  un  of  sagalnic,este  poate  o   mica  amenintare  pentru   a lua  aminte ca:

Eu, vetust îmi strig iubirea și-o sfințesc prin poezii...    cu  toata admiratia!