Pe-o naștere te duci

[Monica Pester]

Sunt născută-n toiul iernii

Și tot iarna vreau să plec,

Să îmi iau ofranda verii,

Cu zorile să mă-ntrec.

Mă întreb câteodată

Focul, când va fi să-l sting

Și îmi vine-așa, deodată,

Stelele să le ating.

Și de colțurile Lunii

Să m-agăț încetișor,

Să am iar semnul minunii

De-a purta în suflet dor.

Du-te, mamă, și mă naște

Înc-o dată și-nc-o dată

Și, când vine Sfântul Paște, 

Să fiu viu ca altădată.

Dă-mi, mamă, sfințirea ta 

În tot locul de-oi mai merge,

Că, înger în umbra mea,

Tot pe tine te-oi alege.

Să-mi fii păzitor în veac, 

Măicuță nemuritoare,

Mi-aș da viața pe un leac,

Să te știu iar, trăitoare.

Și când cercul îl închidem

Ne vom aduna cu toții

Viețile să ni le trecem

În Raiul din mâna sorții.

[Monica Pester]

Alex, da, este un cântec de leagăn pentru MAMĂ.

Mulțumesc !

Lisia, ma încânți mereu cu vorbele tale bune și încurajatoare.

Mulțumesc mult !

Poete, știu ce spui, îți mulțumesc mult pentru asta!

Voi face intocmai!

[petrut dan]

Ce să zic, știi vorba aceea '' s-o las mi-e frică/ că vine altul și mi-o ridică'' dar parcă tot așteptam altceva, așa este când ne-am obișnuit, vrem tot mai mult, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Citindu-ți poezia, mi-au venit în minte cuvintele de mai jos:

„Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.” (Iona - Marin Sorescu)

Plăcută și sensibilă scriere, Monica! Am citit cu drag!

[bolache alexandru]

O poezie deosebită ca un cântec de leagăn în brațele mamei. Frumos!