planta dragostei

[petrut dan]

te-am dus în pustiu

să văd cât vei sta

fără apă vântul aducea mandragore

din sud fire de praf

ne-au străpuns lacrimile

 

rănile au cerut să se vindece

dar pentru asta trebuia să știi ce culoare au ochii

bărbatului alături de care te-ai simțit

tânără

 

nu mi-ai fost atât de aproape încât să te uit

nici eu atât de bun încât să-ți iau zăpada din păr

a căzut singură

 

oarbe de aşteptare

m-au înconjurat târâtoarele

să trăiască din mine nu se sfârşise încă

prima zi

când m-ai trezit bucuroasă

să te înmormântez în hainele mele

 

[Monica Pester]

Când o întreagă construcție lirică cu un ușor parfum etilist, amprentă proprie și în același timp atât de mistuitoare în emoția produsă, se centrează pe mandragora, planta fertilității, puternic afrodisiac, cu puteri mirifice în legăturile dragostei, de mii de ani, avem deja, de la Geneză încoace , remediul sigur de a nu mai pune întrebări.

Și totuși, întrebările rămân, dovada nesiguranței ce se cere acoperită de răspunsuri existențiale, de reconfirmări și asumări punctuale, nesupuse hazardului.

Poete, nu ești numai un leac, ci și un munte de reflecții care se răsfrâng în toate direcțiile!

[Mihai Katin]

exista  o   necesara  existenta  apustiului   ca  metafora  a unei   puritati   in care:

rănile au cerut să se vindece

dar pentru asta trebuia să știi ce culoare au ochii

bărbatului alături de care te-ai simțit

tânără

este  o   scena  aparte ,este    acea  nevoie  de   o  simplitate  arida  si   fierbinte  in  care   se poate  exclama:

nu mi-ai fost atât de aproape încât să te uit

nici eu atât de bun încât să-ți iau zăpada din păr

a căzut singură

este   minimalismul    metaforic  dar  dus spre o   profunzime  ce   socheaza:

oarbe de aşteptare

m-au înconjurat târâtoarele

să trăiască din mine nu se sfârşise încă

prima zi

când m-ai trezit bucuroasă

să te înmormântez în hainele mele

[petrut dan]

Dorina, mulțumesc frumos, seară liniștită să ai, cu drag!

[Dorina Cracană]

O poezie PERFECTA! Toate aplauzele!