mi-s brațele pline de lipsa ta

[Vasilisia Lazăr]

bărbații care nu m-au iubit mi-au dăruit o singurătate

cei care m-au iubit și-au plecat mi-au dăruit o singurătate și mai mare

port anii a tot ce mă desparte de tine

zilele inutile nopțile când nu ești și care așteaptă să fie uitate

toată risipa aceea de viață

când aerul devine irespirabil de teama golului

că-mi aparții și parcă nu

 

te scriu mă scrii

ne prindem în cuvinte moartea și viața

ciudat cum literele parcurg spațiul nevăzut dintre cele două puncte

poezia nu mai pare a fi terapia perfectă

care m-ar ajuta să te am în câteva cuvinte

ceva nescris până la capăt rămâne mereu

 

apa nopții se scurge în dâre mici

așteptarea e camera rece din care nu pot evada

visez mult și m-aș muta acolo

într-o țară îndepărtată

unde nu se știe dacă vom ajunge vreodată

și unde tu îmi ridici igluuri

 

ne-am întâlnit atât de târziu

încât nimeni nu m-ar condamna dacă aș muri îmbrățișându-te

[Vasilisia Lazăr]

Ca întotdeauna, onorată de aprecierea dumneavoastră, maestre Valeriu Anghel! Considerație!

[Vasilisia Lazăr]

Cu deosebită plăcere am primit și eu aprecierea ta, Alex! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Katin, vă mulțumesc și eu pentru cuvintele de suflet lăsate aici! Cu drag și prietenie!

[Valeriu Anghel]

Așa cum au spus-o și alții înaintea mea, extraordinar poemul tău, Lisia!

[Mihai Katin]

bărbații care nu m-au iubit mi-au dăruit o singurătate

cei care m-au iubit și-au plecat mi-au dăruit o singurătate și mai mare   acesta  este  un  motto  pentru   un roman  as  spune  secret ,din  acelea  ce  se scriu   dar  se opresc  de la  o   lectura  colectiva  pentru   ca  ar    afecta  o   stare   de  perfectiune  a  intimitatii ....o   pagina  din acest    suvoi   romanesc  este  chiar  aici  ,in ceea  ce  restul   poemului   ne   sopteste  suflet   catre  suflet.....

[Vasilisia Lazăr]

Dan, comentariul tău e ca o sărutare pe suflet. Nici nu știi cât de mult mă bucură, fiindcă întotdeauna am emoții la reacția ta atunci când postez ceva nou. Sublime cuvinte, mă întreb dacă într-adevăr le merit. Nu că m-aș îndoi de ceea ce scriu neapărat, dar parcă e prea frumos. Îți mulțumesc din inimă, și nu doar pentru ele, ci pentru întreagă activitatea ta de pe acest site, pentru comentariile avizate pe care le faci tuturor celor care publică cu atâta deschidere și altruism și, nu în ultimul rând, pentru splendidele tale poeme, modele pentru noi toți! Cu admirație, prețuire și mult drag!

[Vasilisia Lazăr]

Monica, aprecierea ta, interpretarea, felul în care ai rezonat, toate mă bucură. Ai scris un comentariu frumos, sensibil și care deschide cititorului mai multe căi de interpretare. Minunat, Monica! Și-ți mulțumesc din inimă pentru cuvintele deosebite!

[Vasilisia Lazăr]

Dorina, și eu îți mulțumesc din toată inima pentru cuvinte și apreciere! Și mă bucur.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Gabi! Mă bucur că a plăcut!

Cu prietenie, 

[bolache alexandru]

O pooezie superbă aflată între împlinirea alaturi de persoana iubită și efemeritatea omului, mărginirea sa intre limitele unui timp de multe ori hain... Am citit cu deosebită plăcere!