Ce densă e ceața
din sufletul meu
Când ziua se sfarmă
Și cercul mă strânge,
Mă strânge mereu
un cerc de aramă
Viteza nebună
cu care trăim
Nu-ncape-n cuvinte
Și trecem mai iute
Și nu ne oprim
Și facem morminte.
Călcăm peste toate,
călcăm peste noi
În goana aceasta nesăbuită
Și nu suntem unul,
și nu suntem doi,
Ce soartă ne este sortită ?
Să mergem continuu,
să mergem direct,
Spre cruntul război ce ne paște ?
De ce ? Când viața
atât de perfect,
În plină lumină ne naște
Opriți-vă, oameni,
opriți-v-acum,
Cât încă-i devreme
Și nu faceți totul,
din totul un scrum
Salvați Planeta ce geme !
Adaugă un comentariu
Înclinându-mă, mulțumesc mult, dle Neagu !
Versuri vibrante, cu o metrică ce dă poeziei o dinamică aparte. Am citit cu plăcere! Felicitări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE