O oglindă fără ramă
Din drumurile vechi, cu spor
Mă-nsoțește ca o mamă,
Când de mine-mi este dor
Nu-i decât o bănuială
Că m-ar lua timid în brațe
Nici nu cred că e posibil,
Oglinzile-s tare hoațe
Sunt ca firul Ariadnei,
Să te pierzi de la-nceput
Într-o insulă de drumuri,
Din care iesi mai tacut.
Vrei să intri în oglindă
Ca și când te-ai duce-n stele
Dar prin ochi ți se perindă
Labirintul dintre ele.
Și-n oglindă-ți vezi doar chipul
Deformat de multe ori
De ego-ul care crește
Când îi dai motiv să zbori
Îmi las, deci, oglinda-n pace,
E doar dulcea mea ispită
Spre orgoliul ce-ar reface
Fostul eu, trecut prin sită.
Adaugă un comentariu
Rezolvat ca din pușcă. Mulțumirile sunt deja caduce prin refolosirea. Dar mereu, sincere !
Nu era nevoie de Ego și de Eu reliefate prin majuscule. Sunt suficient de bine reliefate prin idee și era mai subtil și mai elegant fără majuscule în ambele cazuri. Ideea textului e interesantă, chiar dacă sunt din nou cam multe strofe. Uneori e mai substanțial să sugerezi decât să evidențiezi!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE