Noapte vrăjită

[Corneliu Neagu]

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate

s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă 

parfum de iubiri care plâng cu păcate.

 

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,

mă poartă prin visul lăsat mai de mult

în apele scurse prin piatra de moară

pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

Scotea numai noaptea făina vrăjită

din grâul de aur crescut peste râu

cu macii albaștri prin holda păzită

de calul licorn, rămas fără frâu.

 

Ședea în răstavul lăsat printre holde

adus de-o nagodă cu părul în vânt,

venită călare la râu, să se scalde,

scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.

De când am privit-o în noaptea cu lună

intrând dezbrăcată în râul sfios,

un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună

să caut nagoda pe râu ... mai în jos.

[Corneliu Neagu]

Onorat de comentariul dumneavoastră, stimată doamnă Ana Cîmpeanu!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului, stimate prieten și coleg de condei Valentin Stănescu, pentru comentariul elegant și consistent despre poezia mea NOAPTE VRĂJITĂ. Mi-au plăcut versurile din acest comentariu, iar ultimele două mi-au deschis o nouă perspectivă pentru viitoare compoziții

"trecute sunt toate … rămas fără frâu

licornul se-ascunde prin albii de râu…" - superb!

[Stanescu Valentin]

ne-ncântă povestea ne scoate din rit uitând pentru-o clipă tot ce ne doare

 

                                       Se scurge prin mine un dor neștiut

                                       venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

                                       cu gândul întors obosit din trecut

                                       lăsând neuitarea în frigul de-afară.

 

frumoasă poveste din plaiul oniric

se-asază în voie în spaţiul cel liric

în vrajă ne prinde cu ochii închişi

ne schimbă în clipă privirea pieziş

 

cu gândul la vremea-n iubiri de parfum

ce lacrimi de doruri trecut-au prin fum

trecute sunt toate… rămas fără frâu

licornul se-ascunde prin albii de râu…