Șoptiri... (16)

[Răduță If. Toader]

      ****

Nesăbuit,

spun azi adio claselor primare,

deja-i târziu,

durutul m-a lovit,

degeaba îmi tot șterg

lacrimile-amare,

o lume fără de egal,

s-a destrămat...

Nu am avut

decât un sat și-un deal,

dar eu

eram și deal și sat,

și nimeni nu era ca mine

de bogat!

 

            ****

Sunt, oare,

un învingător?...

Mă-întorc ca licean,

la mine-n sat,

dar parcă nu mai am prieteni,

și fără ei,

mă simt mult mai sărac,

ei au rămas stăpâni,

eu am ales plecarea

și rău mă arde prundul

ce ieri,

mi-era răcoarea.

Doar ea,

măicuța sfântă

și-îmbrățișarea-i caldă,

făcu să-împreunăm

a lacrimilor scaldă...

Plângeam,

copilul din mine a murit,

de-acum sunt mare,

doar lacrimile mamei

erau... de sărbătoare.

     ****

[gina zaharia]

Lacrimile mamei, izvor de sărbătoare. Nostalgia se plimbă prin suflet iar satul natal va rămâne, mereu, leagănul tuturor clipelor sfinte.

Am citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Cât de frumos! Plâng... Și eu am lăsat satul meu cândva, departe...

o lume fără de egal,

s-a destrămat...

Nu am avut

decât un sat și-un deal,

dar eu

eram și deal și sat,

și nimeni nu era ca mine

de bogat!