****
Nesăbuit,
spun azi adio claselor primare,
deja-i târziu,
durutul m-a lovit,
degeaba îmi tot șterg
lacrimile-amare,
o lume fără de egal,
s-a destrămat...
Nu am avut
decât un sat și-un deal,
dar eu
eram și deal și sat,
și nimeni nu era ca mine
de bogat!
****
Sunt, oare,
un învingător?...
Mă-întorc ca licean,
la mine-n sat,
dar parcă nu mai am prieteni,
și fără ei,
mă simt mult mai sărac,
ei au rămas stăpâni,
eu am ales plecarea
și rău mă arde prundul
ce ieri,
mi-era răcoarea.
Doar ea,
măicuța sfântă
și-îmbrățișarea-i caldă,
făcu să-împreunăm
a lacrimilor scaldă...
Plângeam,
copilul din mine a murit,
de-acum sunt mare,
doar lacrimile mamei
erau... de sărbătoare.
****
Adaugă un comentariu
Lacrimile mamei, izvor de sărbătoare. Nostalgia se plimbă prin suflet iar satul natal va rămâne, mereu, leagănul tuturor clipelor sfinte.
Am citit cu plăcere.
Cât de frumos! Plâng... Și eu am lăsat satul meu cândva, departe...
o lume fără de egal,
s-a destrămat...
Nu am avut
decât un sat și-un deal,
dar eu
eram și deal și sat,
și nimeni nu era ca mine
de bogat!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE