Sonet din primăvară deasă

[Munteanu Manuela]

Iubite, îți împleteam culori
În plete de abá, aleasă
Din primăvara cea mai deasă,
Să-ți fac zăbun de sărbători.

Și mă rugam să plângă ploaia,
Ca să-ți culeg crâmpei de cântec
Din sufletul unui descântec,
Fulger ce îmi lumina odaia.

Dar, cu săgeți din flori trunchiate,
Din ceruri rupte-n jumătate,
De unde-și iau râsul nebunii,

Iubite, tu m-ai surghiunit
În largi vâltori de infinit,
Ce curg către sfârșitul lumii.

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc pentru popas și recomadare, doamnă Ana Cîmpeanu! Am modificat. 

[Ana Cîmpeanu]

E o poezie frumoasă, sentimentală, cu un lirism cald. V-aș recomanda sa revedeți ultimul vers din strofa a doua.Versul respectiv rimează cu primul vers, dar ați schimbat ritmul, în primul e trohaic, aveti probleme cu "fulger". Prepozitia "cu" strică ritmul. Primul vers are 9 silabe, ultimul 11. Nu merge!