Scot din traista dimineţii, reci izvoarele de zi

[Ada Nemescu]

***

Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii

doldora de margarete şi de spice-n puf ușor

Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi

ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor

*

Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE

Negura venită valma, tot aşa se duce iar

Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine?

Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har…

*

Cu privirea risipită pe fereastrele din vise

Văd în traista dimineţii, reci izvoarele de zi

Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise:

Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?*

*

E un liliac destoinic, jumătatea mea visată

Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori

Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată

Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de splendori

*

Orice clipă ce se naşte poartă aripi de sfială

Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii

la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială

Mi-așez traista dimineţii cu brățări trandafirii.

*

Nu există întuneric, doar lumina e plecată

Mai aproape sau departe, orice-ar fi, TU să rămâi

Ţinând inima în palmă, mă ofer femeie-fată

Ca o traistă de lumină pusă vieții căpătâi.

*

Ca un joc la loterie mâinele se pierde-n haos

Ca o ceață fără formă peste liniștea firească

Avem, totuși, la-ndemână viața pusă la adaos

Restului de veşnicie care vrea să ne unească.

*

Ada Nemescu

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Ada! Observ că ți-ai îmbunătățit mult partea ce ține de prozodie. Felicitări!

[Ada Nemescu]

Domnule  Dinca Valerian, mulțumiri pentru popas, citire...

aDa nemescu

[Ada Nemescu]

Draga mea  Pop Dorina, mulţumesc pentru popas, citire, semn...

aDa

[Ada Nemescu]

Dragă Sofia Sincă,

suntem  surprinşi deseori de tandreţea muzei care ne bântuie... uneori frugală, alteori preageneroasă ... eu cel puţin aşa păţesc:)) Este o stare de graţie, îmi amintesc când am scris, greu de oprit...

Sunt recunoscătoare pentru comentariu, aDa nemescu

[Sofia Sincă]

Echilibrul vieții se pune într-o balanță. În fiecare strofă se găsesc amăgirea și întristarea, dorința de fugă, însă există mereu și speranță. Înclinația spre lucruri simple aduce echilibru: un susur de izvor, o vorbă bună din aduceri aminte, florile cu parfumul lor.

Interesant! Însă e cam multă... întinsă.

Am citit cu plăcere și interes,

Sofi