țărm interior

[Mariana Suciu]

sub ghilotina pleoapelor lumina jertfită tremură
în ultima umbră
câmpuri umede descifrează cântecul încorsetat al greierilor
îl învăț traversând transparențe fierbinți
pe cărarea deschisă în inima nopții
prin partea stângă a zbaterii sorb ecoul altei vieți
dintr-un pocal înverzit
pe o rază rebelă
cu picătura prelinsă din călimara cuvintelor
povestea curge palpabil în gând
pasăre înveșmântată în boabe de rouă
am găsit sufletul
sprijinit de muțenia buzelor
un déjà vu oglindit de o aripă frântă învelind un țărm interior
temătoare mărturie în manuscrisul trupului
mistuitul vis alunecă-n coșmarul literelor dezvelind geamătul fracturat
într-un ipotetic mâine
se leagănă iluzia
pe o coală albă de timp între două lumi
întunericul e cămașă de forță
ursitoare evadate din fericire în orizonturi oarbe
l-au aruncat în liniștea ochilor
rânjind
ordonate cifre anunță sfârșitul unei lumi nenăscute
în golul de la marginea vieții
cad cu ultima lacrimă... sunt acasă

[Mariana Suciu]

D-le Gabriel Cristea, mulțumesc frumos pentru apreciere și comentariul lăsat!
Cu stimă, Mariana

[gabriel cristea]

O zbatere aidoma liniei subțiri ce șerpuiește prin semiobscurul ,,învelind un țărm interior", unde se ciocnesc două lumi paralele... 

[Mariana Suciu]

Mulțumesc frumos, d-na Sofia! Prețuire <3

[Sofia Sincă]

Trăiri prin vis ieri, azi și mâine. Călătorie prin lumea cuvântului şi ale stărilor poetice, înscriind metafore sublime. Poetul încastrându-se în haina sa. Mânuirea versurilor aduce postmodernism prin sacralizarea gândurilor și a simțurilor.

tremură temătoare - mi se pare puțin pleonastic. Când tremuri, deja o faci de teamă... desigur în afara faptului când o faci de frig. Aici se subînțelege și mai ai o dată, tremură.

Însă, este un  poem liric profund, demn de apreciere deosebită.

Sofi