Tristeţe-n albul de zăpadă

[Suchoverschi Gheorghe]

O frunză n-a mai vrut să cadă

Pe-un ruginiu covor din stradă.

Un timp a zăbovit, să şadă

Pe-un ram, mult şi-a dorit să vadă

Cu ochii plânşi, prima zăpadă.

Dorinţa-i, iată, s-a-mplinit.

Pe albul pur i-a fost menit...

Să cadă.

10 octombrie 2019

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc, domnule Constantin Bidulescu, şi de sugestii, şi de popas. În ceea ce priveşte virgula, nu o voi pune niciodată între subiect (o frunză) şi predicat (n-a mai vrut). Am schimbat "fiindc-a..." , sugestia a fost bună. Să aveţi un sfârşit de săptămână inspirat!

[Bidulescu Constantin]

Mi-a plăcut ideea. Câteva observaţii: După frunză ar trebui virgulă. Fără ea, citită „O frunză n-a mai vrut să cadă” se înţelege că nicio frunză n-a mai vrut să cadă. Asta este virgula, poate schimba uneori înţelesul.

În v4 este o rupere de ritm datorată acelui „fiindcă-a”. Poate găsiţi altceva în loc.

[Mihaela Suciu]

Da, mai e o zicală: Grăbește-te încet! :))

Toți avem scăpări de editare.

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc! Din viteza editării mi-a scăpat. Graba. Numai cine nu munceşte nu greşeşte.

[Mihaela Suciu]

Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să se-mplinească! La mine-i soare și nu-mi doresc zăpadă, încă!

O scăpare: s-a-mplinit

Pentru prozodie și punctuație, vin alți ,,colindători” mai pricepuți. :)