Un anotimp lipsit de poezie

[Valeria Merca]

(sonet)

Septembrie, focar de insomnie!
O frunză, în cădere, stă să plângă,
Iar vrerea mea se tânguie nătângă
Sub soarele ce arde-n veselie.

Durerea s-a mutat în mâna stângă,
Mi-e inima captivă-n colivie.
Un anotimp lipsit de poezie…
Doar doruri ce sunt gata să se frângă.

Povara nopții sterpe și năuce
Apasă greu pe umeri și la tâmple,
Culcușul tău e răvășit sub cruce

Și nu știu mâine ce-are să se-ntâmple.
Stau locului, pierdută la răscruce,
Căci vidul se-adâncește, nu se umple.

[Valeria Merca]

Ai mare dreptate, Lisia! Poezia se numără printre apropiații mei și presimt că nu mă va părăsi. :)

Îți mulțumesc din suflet pentru vibrație!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Valeria, m-ai luminat! Acum ştiu de ce unii mă evită; le-a interzis medicul sarea! :)

[Valeria Merca]

Tu știi să înviorezi atmosfera pe Însemne Culturale, dragă Mihaela! Ești sarea și piperul. 

Îți mulțumesc.

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc pentru lectură și cuvintele frumoase, stimate coleg (dacă-mi îngăduiți să mă exprim astfel), Suchoverschi Gheorghe! Cât privește titlul, mi-ați citit gândul: eu însămi am oscilat în alegerea titlului. Voi mai reflecta.

[Valeria Merca]

Mulțumesc/ mă bucur de apreciere, Gabriel Cristea! 

[gina zaharia]

Valeria,  tristețea învăluie sonetul tău, dar e atât de frumos! Ea, poezia, va sta mereu lângă tine, tu știi asta!

Am citit cu mare drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Sugestie: insomnie > agonie.

Superb.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Durerea, nefericirea, singurătatea, absența nasc adevărata poezie, Valeria. Prețul e scump, dar imaginează-ți cum ar fi fost dacă în această vară nenorocită, când ai pierdut omul drag, n-ai fi avut poezia?! 

Minunat sonet! Minunat!

[Mihaela Suciu]

Aha, ai pus titlul aşa ca să te contazicem, nu? :)

Ai dreptate, Valeria! Acum ai scăpat de insomnii? :)

Scrii poezie! Drag!

[Suchoverschi Gheorghe]

Chiar dacă anotimpul e lipsit de poezie, sonetul dumneavoastră, în schimb, nu este lipsit de poezie. Am citit cu plăcere şi nu regret timpul ce l-am alocat lecturii. Vă pricepeţi. Aveţi ceea ce s-ar spune pâinea şi cuţitul... adică talent, îndemânare în a construi acest sonet nostalgic de toamnă. Toamna, ca şi celelalte anotimpuri, nu e lipsită de poezie, după părerea mea. Însăşi " o frunză în cădere stă să plângă" este în sine o poezie veritabilă dacă luăm numai acest vers. Mi-a plăcut întreg sonetul şi vă felicit pentru realizare. Eu i-aş schimba titlul pentru că toamna abundă chiar de poezie.