E pace-n cer și-i liniște pe ape...

[Valeria Merca]

E pace-n cer și-i liniște pe ape,
Doar vrăbii se întrec în zbor ștrengar,
În crâng vin alte neamuri să se-adape,
Iar bardul stă de veghe la hotar.

Privește-ndurerat la plopii care
Sunt mai bătrâni, stingheri și „fără soț” 
Și caută cu dânșii împăcare,
Exclude varianta de negoț.

Măria-Sa cu Luna se alintă,
O vrea stăpână peste dor și vis,
Iar stelele rămân eterna țintă
Când mângâiere,-adesea, i-au promis.

„Un nu știu cum și-un nu știu ce” e-n toate,
Dar fără Eminescu nu se poate.

[Mihaela Suciu]

Felicitări, Valeria! Acestă poezie, cea mai reprezentativă pentru Eminescu, a ocupat locul central.

Da, la fel ca Sofi şi eu am nişte tipare asociative: Eminescu - Luceafăr, Alecsandri - bard, Creangă - un bivol de geniu...

[Tudor Cicu]

Valeria:  putem spune că am citit un „regal” scris pentru Eminescu. Atât de mult ne-am obișnuit cu sintagma „luceafăr” încât cuvântul „bard” (atribuit pe bună dreptate lui Alecsandri) ni se pare străin poetului nepereche. Probabil „Iar un Luceafăr, bornă-i la hotar” ar fi înlăturat discuția, dar e frumos și așa pornind (ca idee) cu bardul de la Mircești, umăr la umăr în poezie. Cum am putea, vreodată, să-l bănuim de cine știe ce „luceafăr pornind” de unul singur, către inimile noastre? Și iată, acum, acest sonet cald, armonios și care dă greutate clipei, vine să ne ostoiască sufletele de dorul Lui. Felicitări pentru că ne-ai încântat cu farmecul sonetului, dar și convins că va rămâne o urmă pe cerul poetului.  

[Sofia Sincă]

Eu n-am nimic împotrivă, Valeria, doar ca se poate produce confuzie. Desigur și lui i se potrivește atributul... numai el, epitetul s-a format pe Mircești. Cum crezi... :))

Cu drag,

Sofi

[Valeria Merca]

Draga mea Sofi, 

De bună seamă, când auzim cuvântul  bard gândul ne duce la Vasile Alecsandri - bardul de la Mircești. De data aceasta nu m-am gândit decât la poetul național când i-am atribuit acest epitet, fiindcă bardul de odinioară are (și) înțelesul de poet. 

BARD s.m. (Ist.) Poet celt care cânta în poeziile sale pe zei sau pe eroi. ♦ (P. ext.) Poet naţional. [< fr. barde, it. bardo < celt. bardas].
(Dicţionar de neologisme)

BARD s. v. poet.
(Dicţionar de sinonime)

Mulțumesc mult pentru vibrație! :)

[Valeria Merca]

Mulțumesc mult, Mihaela pentru frumoasele cuvinte. Mă bucur de rezonanță! :)

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru dedicație!

O poezie frumoasă, vibrantă și muzicală, dar cu un singur amendament: bard i se zice lui Alecsandri. Bardul de la Mircești. Dacă nu pomeneai de Eminescu la finalul poeziei se putea face confuzie.

Am citit cu plăcere și am apreciat,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Foarte frumoasa! Toată poezia e ca plutire între cer şi ape, între trecut şi prezent.