Tablou sărac

[gina zaharia]

De mult nu mai merg printre tuberoze,
în fața mea o galerie de melci îmi ghidau drumul,
mereu mi se părea foarte departe locul unde trebuia să-mi așez casa,
casa pe care am zugrăvit-o cu sufletul;
a venit frigul
iar ciorapii de lână mi-au rămas strâmți,
la fel și lumea prin care am trecut într-un vals
numai al nostru.

Dați-mi o lingură de sare,
nu se știe când cuvintele mele au nevoie de ajutor,
o voi strânge în pumnul acestei ierni, 
să alung ceața
și zgomotul acela asurzitor când cineva îmi duce inima
într-o scorbură de piatră.

Dacă voi întâlni pescarul care împarte peștii oceanelor
în gânduri de tot felul,
ori violonistul care îți acoperă umbra cu un diez,
poate măturătorul de vorbe seci pe care le adună în sân
și promite că le va plimba
într-o trăsură de aur,
grădinarul pe care l-am uitat în ultima zi de noiembrie
și magicianul pe care încă îl mai strig cât e noaptea de mare?!

Atunci voi semăna maci în junglă, 
mă voi înfrăți cu ploile deșertului, uneori voi fi lebăda
care-și aduce lacul la fereastra ta, 
alteori voi locui într-o cutie de chibrituri și mă voi plânge pădurii că mi-e frig,
Nu, nu fotografiați tabloul acesta, 
e cel mai sărac din tot satul meu de culori și nici nu mai poartă autograful
care-i agăța colțul
de stele.

[gina zaharia]

Mulțumesc, draga mea Sofia, așa mi se amestecă uneori culorile de mai pierd câte una. Dar le scriu. Să nu le pierd ce tot :)))

Îmbrățișări, cu drag!

[Mihaela Popa]

Gina, o continuă metaforă de suflet

admirație!

[Mihaela Suciu]

O fi tabloul sărac dar emoționează! Felicitări pentru stările care mi le redai cu atâta gingășie picurând tristețe!

alteori voi locui într-o cutie de chibrituri și mă voi plânge pădurii că mi-e frig, - deosebit!

poate măturătorul de vorbe seci pe care le adună în sân
și promite că le vor plimba
într-o trăsură de aur, - acordul nu-mi sună, ori se vor plimba, ori le va plimba.

Drag,

[Tudor Cicu]

Ceea ce stă ascuns în natură scapă ochiului liber al unui cititor care privește mai puțin cuprinzător imaginația artistului, nu și poetului care are o intuiție de tip artistic a realului, ca parabolă a lumescului. Un poem reușit!

[Sofia Sincă]

Tabloul tău sărac, pentru mine este un sublim univers alegoric, cam glacial, ce e drept. Într-o atmosferă intimă care se împarte între real și fantastic, pământean, marin și cosmic.

Un poem sofisticat, desfăşurat pe fir epic printre suite întregi de metafore şi simboluri trasportând idei filosofice.

Prețuire,

Sofi