Singurătatea mea distinsă

[Trandafirul]

E multă liniște acum în jurul meu
deasupra zării corbii se rotesc
înfometați de viața altora mereu
când drumul prin iluzii nu-l găsesc.

Chiar de-aș țipa sub aripile-ntinse
nu mai e loc pentru nimic acum
păreri de rău în fulgii lor sunt prinse
și cad cu umbra viselor pe drum.

Nu ești mereu să-mi definești iubirea,
s-o sfarmi în strălucirea din priviri,
să semeni printre lacrimi fericirea
vorbindu-le la corbi de nemuriri.

E liniște-n singurătatea mea distinsă
unde suspinele-nfloresc ca un păcat
azi mă străbat fiori și este prinsă,
de suflet o minune ce te-a sărutat.

Destinul meu e locuit de orbi
hrăniți întâmplător cu vise vechi
păstrate-n gingășia ochilor de corbi,
ce se rotesc în zboruri neperechi.

[Mihaela Suciu]

Toate singurătățile sunt identice - părerea mea, dar dacă ați găsit una distinsă...

Frumoase imagini a corbilor!

,,Corb la corb nu scoate ochii!” Sunteți preventiv, nici o poză. :)

[Veronica P. L.]

Imagini frumoase intr-o curgere care se vrea armonioasa. Am doua mici observatii:

1. In strofa a 3-a "vorbindu-le la corbi" nu mi se pare corect gramatical. Cred ca se poate spune "a vorbi cuiva", nu "a vorbi la cineva". Nu sunt sigura asupra posibilitatii interpretarii expresiei " a vorbi la cineva" ca fiind licenta poetica. 

2. In strofa a patra sunt versuri mai lungi decat in  cele precedente, lucru care se simte. Poate s-ar putea revizui?