Oglinda lunii...

[Valeria Merca]

Oglinda lunii stăruie pe ape,

Răzbat din cer cântări sfâşietoare;
- E ceas de adorată sărbătoare -
Răsun-un bucium lin, tot mai aproape.

 

Închide codru' ostenite pleoape,
Când susur de izvor e-n adăstare;
Oglinda lunii stăruie pe ape,
Răzbat din cer cântări sfâşietoare.

 

Dorinţe care dor au să se-adape
La slova cea pe veci nepieritoare
A Regelui zidit, întru 'nălţare,
Pe care nemurirea îl încape.

 

Oglinda lunii stăruie pe ape.

 

(repostare)

[Valeria Merca]

Mulţumiri alese, Vasile Burduşa!:)

[Valeria Merca]

Dorina, Carmen - mă bucură prezenţa voastră în pagina mea. Vă mulţumesc mult.

cu drag,

 

[Valeria Merca]

Dle, Ionel Mony Constantin, autor de frumoase rondeluri - şi nu numai... alese mulţumiri!

Cu drag,

[Valeria Merca]

Rădița Răpeanu, fiinţă mult sensibilă - aceeaşi urare şi din partea mea pentru tine!:)

cu mare, mare drag

[Ionel Mony Constantin]

Felicitări cu o mica întârziere pt minunatul rondel dedicat Eminului!

[Rădița Răpeanu]

Suntem deopotrivă în umblet, iar de s-o întâmpla ca vreodată să nu mai am stăvilar înaintea-mi mulțumesc așijderea ție, Însemnelor, pentru buna și sănătoasa-mi creștere... Cât despre darul de suflet lăsat doamna mea dragă, din colțul ochiului o lacrimă și-un; La multi ani fericiți în aceasta nobilă familie! RRR, cu dragoste

[Valeria Merca]

Vă mulţumesc, cu sufletul, prieteni dragi: Tudor Cicu, Rădiţa  Râpeanu, chindea maria elena, Ion Lazăr da Coza, Ana Ardeleanu, Dolha Paul-Alexandru, Sofia Sincă, Nikol MerBreM  pentru încântătoarele cuvinte lăsate în pagina mea!
Mulţumesc şi celor care au marcat cu Îmi place ''Oglinda lunii...''. Sunteţi minunaţi. Se împlinesc exact doi ani de la prima postare a acestei poezii. Eram pitică ( pe Însemne Culturale)... să tot fi având câteva luni. Înconjurată de grija şi buna creştere pe care mi le-aţi oferit, am crescut şi m-am dezvoltat frumos. Acum am doi ani şi jumătate, dar asta nu înseamnă că sunt pe propriile picioare: mai merg de-a buşilea uneori, mă ridic şi o iau iar de la capăt. Vă las, în semn de recunoştinţă -  să citim, recitim împreună:

''Ce suflet trist...

Ce suflet trist mi-au dăruit

Părinţii din părinţi,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinţi?

Ce suflet trist şi făr' de rost
Şi din ce lut inert,
Că dup-atâtea amăgiri
Mai speră în deşert?

Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mări,
Luaţi-mă  cu voi!''

 

[Nikol MerBreM]

În oglinda lunii, îi vedem chipul ! Mulțumim!

[Sofia Sincă]

Nu puteai lipsi de la apel...

Cu sensibilitate, din Eminescu, pentru Eminescu!

Felicitări!

Sofy

[Dolha Paul-Alexandru]

Regele zidit întru înălțare

imagine a infinitului ce în aparență pare statică, dar în interiorul sufletelor noastre e o permanentă înălțare.

am citit cu drag,

Paul