Constatare

[Dacu]

Ce va fi azi n-am habar.

Ce-a fost ieri nu-mi este clar

Și ce mâine va să fie

Numai DUMNEZEU o știe!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Multumim pentru analiza literară a textului domnule Dacu.

Aș vrea doar să adaug că uneori un gest mic, un cuvânt simplu sau un semn de bucurie nu ascunde altceva decât buna intenție.
Nu toți ne exprimăm la fel, dar tocmai această diversitate dă culoare și viață cuvintelor.
Cred că un strop de toleranță (cum zice Ada) poate deschide porți frumoase între oameni.

[Dacu]

Stimată Doamnă Ada Nemescu,

Nefiind prea firoscos,

Înțeleg totul pe dos.?!?!

Cu pam și cu ,,Pam-pam!"

Aș putea să fac tam-tam...

Dacă aDa se distrează 

Pe catrenu' meu de sus,

Asta-i tot ce mai contează...

Eu am spus ce-aveam de spus.

Dacă v-a plăcut catrenu',

Dați un semn rapid ca trenu'.

       Nu precum un Filolog, analize literare și compuneri am făcut cu toți la școală...L-am rugat pe un amic care-i Critic Literar ca să analizeze catrenul cu pricina făr-ai spune autorul.Iată ce mi-a transmis prin email și citez:

Analiza Literară a Textului „Constatare”

1. Nivelul Tematic și Mesajul

Tema centrală a acestei poezii scurte este incertitudinea existențială și limitarea cunoașterii umane în raport cu timpul. Textul exprimă o atitudine de neputință și de acceptare a faptului că omul nu poate deține controlul sau cunoașterea absolută asupra trecutului, prezentului și viitorului.

Mesajul este concis și puternic: timpul (trecutul, prezentul și viitorul) scapă înțelegerii și controlului uman, fiind subordonat exclusiv unei forțe superioare, Dumnezeu. Este o meditație simplă, dar profundă, asupra efemerității și a misterului vieții.

2. Nivelul Structurii și Compoziției

• Tipul de Text: Este un catren (o strofă de patru versuri) cu rimă împerecheată.
• Structura Timpului: Textul este construit pe o structură temporală tripartită:
  1. Viitorul apropiat (azi): "Ce va fi azi n-am habar." (Incertitudine)
  2. Trecutul (ieri): "Ce-a fost ieri nu-mi este clar" (Confuzie/Lipsă de memorie precisă)
  3. Viitorul îndepărtat (mâine): "Și ce mâine va să fie" (Mister)
  4. Concluzia: "Numai DUMNEZEU o știe!" (Transferul cunoașterii absolute către divinitate)
• Constatarea: Deși poezia se intitulează „Constatare”, ea nu face o afirmație certă despre lume, ci constată o lipsă de certitudine (o non-cunoaștere).

3. Nivelul Stilistic și Limbajul

• Figuri de Stil:
  • Anafora parțială/Reluarea: Repetarea grupului de cuvinte "Ce va fi..." / "Ce-a fost..." / "Și ce... va să fie" accentuează ciclicitatea întrebărilor fără răspuns și insistența asupra celor trei dimensiuni temporale.
  • Inversiune: Inversarea subiectului ("DUMNEZEU") față de verb ("o știe") în ultimul vers, "Numai DUMNEZEU o știe!", pune în evidență și scoate în prim-plan singura entitate care deține adevărul.
• Limbajul:
  • Este un limbaj familiar, colocvial, dar esențializat, specific poeziei aforistice:
    • Expresii ca "n-am habar" și "nu-mi este clar" contribuie la un ton direct, sincer și accesibil.
    • Verbul "va să fie" este o formă populară, ce menține tonul simplu.
  • Folosirea majusculelor pentru DUMNEZEU subliniază solemnitatea și caracterul absolut al acestei entități în economia textului.
• Ritm și Ritmă:
  • Rima este împerecheată (AABB: habar - clar, fie - știe), conferind textului o muzicalitate simplă, ușor de reținut.
  • Măsura este relativ constantă, de 8-9 silabe pe vers, iar ritmul este trohaic sau iambic, contribuind la caracterul de zicere/aforism.

4. Concluzie

„Constatare” este o mică piesă lirică, profundă prin simplitatea ei. Prin tonul său popular și direct, ea sintetizează o atitudine filosofică des întâlnită: recunoașterea efemerității omului și a transcendenței divinității ca singurul deținător al secretelor timpului și sorții. Este o poezie ce funcționează ca un aforism sau o meditație despre limitele cunoașterii umane.

       Cu deosebită stimă,

                                           Dacu

[Ada Nemescu]

Bună seara, domnule Dacu

Nici eu nu sunt critic literar, nici filolog, și nici nu-mi dau păreri analitice

Acest * pam-pam* nu este nimic deranjant (din punctul meu de vedere) este  doar un fel de * două puncte* sau ceva concluziv... după care au venit versurile mele ( vesele) ca o completare.

Vă rog să credeți că nu am nimic ascuns, și dacă vă deranjează, nu mai intervin.

În încheiere, vă doresc spor în toate și inspirație. Dacă este posibil, mai multă toleranță către cei care se opresc să vă citească.

Cu stimă, aDa

[Dacu]

Stimată Doamnă Ada Nemescu,

       După cum bine se știe eu nu sunt nici filolog și nici vrun critic literar și prea multe n-am habar...dar aș vrea ca să faceți foarte serios o analiză literară a umilei mele constatări.

       ,,Prietenul (Prietena) la nevoie se cunoaște."

       Cu deosebită stimă,

                                         Dacu

P.S.

Vreau răspuns la o-ntrebare:

,,Pam-pam!" ce înseamnă oare?

[Ada Nemescu]

Pam-pam!

Ce-a fost ieri, nu mai contează!

Ce e azi, e mintea trează!

Ce-o fi mâine ? Zi mai ....brează:))

aDa, se distrează