Cenușa amintirilor de-o data

[Dragoș]

Am venit acasă... Casa e pustie
Eu sunt beat, cat am băut naiba știe
Mi-e mintea-n flăcări, inima mi-e sparta
Tata? Beat, iar mormăie despre soarta
Capul mi-e greu, pasul mi-e strâmb
Mi-e dor de-o voce, dintr-un timp mai blând.

Gândul mă-mpinge-napoi la locul unde am fost bine
A doua mea casa.. in brațele tale
Locul unde mereu a fost liniște, fara griji și fara zale...
Fără tine pe zi ce trece sufletul meu moare
As da timpul înapoi, pe vremea cand nu eram doar o pierzanie
Acum sunt doar... Singur pe drum cu inima ruptă și fără stare


Mâna plina de cicatrici, mult sânge am vărsat
Fiecare pas greșit cu roșu l am taiat
Am strigat spre cer dar nici dracu nu a răspuns
Am rămas doar eu și sticla uitându-ne la apus
Mi am îngropat sentimentele într-un colț de suflet neatins
Un dor ce arde tăcut... Mocnit și niciodată stins...


Mă uit în oglindă și vad cum am putut să ajung
De la un copil cu-n zambet cald la unul cu suflet mort din adânc
In piept port un sicriu cu tot ce am iubit vreodată
De când ai plecat m-am văzut cu ștreangul in gat mai mult de o data
In suflet simt doar frig, căldura ta e de mult uitată
Am ars tot ce a fost frumos, acum a rămas doar cenușa amintirilor de o data...

[Vasilisia Lazăr]

Dragoș, textul tău are în el o energie brută, sinceră, chiar dureroasă. Se simte că ai scris dintr-o suferință reală, nu din dorința de a impresiona — și asta e un lucru mare. În spatele expresiilor directe și al limbajului frust, pulsează autenticitatea.

Versurile tale seamănă mai mult cu un monolog interior sau un text de spoken word, dar tocmai aici se ascunde potențialul tău: ai o voce personală, care nu se teme să arate vulnerabilitatea.

Îți recomand să lucrezi la ritm și la imagini — să încerci să lași durerea să se transforme în metaforă, nu doar în confesiune. Ai talentul emoției, acum trebuie doar să-l rafinezi prin lectură și exercițiu.

„Am ars tot ce a fost frumos, acum a rămas doar cenușa amintirilor de-o dată” este un vers reușit, care poate deveni punctul de plecare pentru un stil propriu — mai condensat, mai poetic.

Scrie în continuare, Dragoș. Sinceritatea ta este începutul. Poezia adevărată vine din suflet, dar învață și să-i dai formă — așa cum durerea ta merită.

Atenție! 

Corect este c-un și de-odată.

Punctele de suspensie sunt întotdeauna trei.

Lipsesc multe diacritice.

[Grig Salvan]

Dramatică secvență de viață frustă, scene de o cruzime oarecum morbidă, naturalistă, o scenă „de beție” surprinzând un moment acut de disperare, deziluzie și încrâncenare. Într-un limbaj necenzurat, natural și plastic. O pendulare între realitatea dură și dorința de pace, liniște, reculegere și iubire. O lectură interesantă.

[Mihai Katin]

un poem al vieții trăită intre  dramele  personale,subliniez finalul:

Am ars tot ce a fost frumos, acum a rămas doar cenușa amintirilor de o data...