Decor între viață și moarte

[Corneliu Neagu]

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,

în care mai plâng copii nenăscuți

din mame uitate sub gloanțele trase.

 

Și voci neștiute aud din trecut,

ajung la ureche în zeci de jargoane,     

în inimă crește un zvon nevăzut

din aripa gândului rupt din pripoane.

Iar gândul aleargă prin timp înapoi,

mi-aduce în cuget o lume trădată,

cu umbre rămase din vastul război

în care soldații mai mor încă-odată.

 

Se scurge prin mine tărâmul străin,

cu chipuri trezite din moarte la viață,

purtând peste zâmbete stropi de venin

și măști de revoltă cusute pe față.

Azi încă mai mor în nepatria lor

eroi din legende, trimiși prea departe,

ajunși amintiri în străinul decor

rămas adormit între viață și moarte.

 

[Ada Nemescu]

Impecabilă trecere prin viață cu ajutorul versurilor! 

purtând peste zâmbete stropi de venin

și măști de revoltă cusute pe față.

Totul în lumini și umbre. Cu bucuria lecturii, aDa

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese pentru popas, lectura versurilor și interpretările formulate!

[petrut dan]

Un poem cu imagini puternice dintre care am reținut finalul '' rămas adormit între viață și moarte''- un nivel despre care s-a tot vorbit, dar, eu,  cel puțin, în poezie îl întâlnesc prima dată, cu stimă!