suntem goi sub două haine

[Stanescu Valentin]

 

 

                             între două uşi ni-i viaţa în culmi de beznă şi senin

                       goi goluţi plutim în aer izvorând din trup de mamă

                  tot ce am trăit ’nainte într-o clipă se destramă

             şi primim de-mbrăcăminte două haine de destin

      una este de purtare şi-are numele tristeţe

ea e cea ce ne-nsoţeşte prin hăţişul vieţii crunte

ne-nvăţăm cu ea se zice ce e scris e pus pe frunte

      dar avem liber arbitru s-o-nfruntăm fără blândeţe

           alta e cea de păstrare o-ngrijim să ne ajungă

               pentru clipe de cădere ea ne este ca un far

                    este haina bucuriei ce-o-mbrăcăm aşa de rar

                         ea e cea ce ne dă zâmbet când tristeţea ne-o alungă…

[petrut dan]

Cum ne-ați obișnuit un poem bun, cu plăcerea lecturii!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos.

[Stanescu Valentin]

Mihai, care haină te strânge mai tare şi mai des? Unii ar spune că ne naştem pentru a învăţa să suferim... Asta mi se pare în afara unei morale universale. OMUL este cel mai mare duşman al omului... Mintea DA şi mintea NU. Iată începutul. Restul e...

[Mihai Katin]

foarte  inspirata alegerea celor  doua  haine  ale  destinului  cele  doua  porti intre  lumina  si  neant,intre a fi si  a nefiinta...