Am înțeles...

[Dacu]

M-am îndoit de-a ta iubire

Crezând că tu nu m-ai iubit.

N-am înțeles schimbata-ți fire

Și cât de mult ai suferit...

Acum, am înțeles a ta iubire

Și sacrificiul tău divin

Prea mare-a fost și peste-ți fire.

Cu umilință, eu mă-nclin!

Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022,  ora o5:00

[Ada Nemescu]

Adevărat, Lisia. Este frustrant să citești, comentezi, și să fii ignorat. Adevărat, domnule Dacu, vă exprimați durerea și neuitarea în versuri, bine ar fi să apreciați ajutorul oferit... 

Este un fel echitabil de conviețuire într-un cenaclu...

Iar Lisia are dreptate...

Gânduri bune, aDa

[Vasilisia Lazăr]

Ok. O să renunț să mai dau vreo sugestie. Doar o să spun ce-mi pare că nu e bine. Am înțeles. Credeam că doriți să învățați să scrieți poezie.

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr

       Folosirea în exces a acelor pronume personale este pentru a asigura măsuri apropiate versurilor poeziilor mele.Cuvântul ,,Acum" este justificabil deoarece abia pe data de 29 Noiembrie 2022, ora 05:00 am înțeles a ei iubire căci de aproape șase ani scumpa mea soție mi-a tăinuit suferința cumplită prin care trecea fără nici măcar un geamăt respingându-mi orice îmbrățișare și chiar mai mult ea nu voia să mai dormim în același pat.Acum când scriu, plâng, plâng, plâng...M-aș fi-ndatorat la bănci ca doctorii s-o vindece, dar ea a preferat să-și tăinuiască cumplita suferință...și iarăși plâng, plâng, plâng...

       Am adăugat cratima în versul al treilea al strofei a doua și anume ,,...mare-a..." în loc de ,,...mare a...", iar acel ,,ți"din ,,...peste-ți..." este pentru a sublinia că era vorba despre firea scumpei mele soții și nu de întreaga natură înconjurătoare.Vă rog să observați că în strofa a doua versul al doilea și cel de-al patrulea au aceiași măsură și tocmai de aceea cred că-i bine să rămână așa.

       Vă mulțumesc foarte mult pentru analiza literară făcută!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

      

[Vasilisia Lazăr]

M-am îndoit de-a ta iubire

Crezând că tu nu m-ai iubit.

N-am înțeles schimbata-ți fire

Și cât de mult ai suferit...

Acum, am înțeles a ta iubire

Și sacrificiul tău divin

Prea mare a fost și peste-ți fire.

Cu umilință, eu mă-nclin!

După cum se vede, există un exces de pronume personale care deranjează. Am mai spus-o, cred.

Apoi versul Acum, am înțeles a ta iubire iese din ritm pentru că e mai lung decât celelalte. Era suficient Am înțeles a ta iubire, în poezie nu trebuie să fii foarte explicit. Și versul penultim iese din ritm, dar se poate rezolva aritmia cu o cratimă: Prea mare a fost și peste-ți fire / Prea mare-a fost și peste-ți fire. Și de ce ar trebui acel „ți”? Se înțelege oricum că e vorba de sacrificiul ei. Deci s-ar elimina un pronume. La fel, s-ar elimina unul din ultimul vers: Cu umilință, eu mă-nclin! / Cu umilință, mă înclin! Și tot așa...

Poezia e emoționantă, ca restul, dar trebuie revăzută. A scrie simplu e o mare calitate, puțini pot să o facă, dar trebuie să fie și esențial, și corect...

Am citit cu emoție!

[bolache alexandru]

Voi lăsa un semn de lectură...

[Dacu]

Stimată Doamnă Cornaciu Nicoleta Ramona,

       Vă mulțumesc foarte mult că v-ați făcut timp să citiți umila mea încercare literară care exprimă marele meu regret că am înțeles prea târziu marea suferință a scumpei mele soții Valeria, suferință pe care am descoperit-o cu aproape două luni înainte ca Sufletul Ei să-și părăsească Trupul.

      Cu deosebită stimă,

                                         Dacu

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ne doare sufletul atunci când pierdem persoanele pe care le iubim. Am citit cu tristetețe.