poem fără titlu

[Vasilisia Lazăr]

dacă nu te-aș iubi

lumina s-ar tulbura

încercând să străpungă vitraliile tristeții

culorile ar îngheța

iar viața n-ar fi decât un contur străveziu

din tabloul în care trăiești

 

dacă nu m-ai iubi

literele și-ar destrăma albastrul

cuvintele ar face riduri

s-ar îmbrăca în umbre

și eu aș muri implacabil și anonim

pe dinăuntru

 

dar ne iubim...

– bieți căutători de fericire –

stăm fiecare pe câte un mal al singurătății

strecurându-ne unul în sufletul celuilalt

precum un plâns de copil

proaspăt înțărcat

și vom muri

în fiecare zi câte puțin

iubindu-ne

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia Lazăr, tot ce aş fi vrut să scriu ca introducere la Valenta de mai jos e de prisos...

 

                                                    eşti în al meu gând (valentă)

 

                                                                                                     ’’dacă nu m-ai iubi

                                                                                                     literele și-ar destrăma albastrul

                                                                                                     cuvintele ar face riduri

                                                                                                     s-ar îmbrăca în umbre’’

                                                                                                            Vasilisia Lazăr

 

 

                                                 eşti în al meu gând

                                                          poem deschis

                                                                  şi te simt

                                                                         după

                                                                          scris 

                                                                                  eşti în al meu gând

                                                                                  de când te ştiu

                                                                                  cuvântul

                                                                                  tău e

                                                                                  viu 

                                                eşti în al meu gând

                                                           eu într-al tău

                                                                  ca un arc

                                                                         peste

                                                                            hău 

                                                                                  eşti în al meu gând

                                                                                  tot creşti nu scazi

                                                                                  aproape

                                                                                  suntem 

                                                                                  azi...

[Mihai Katin]

stăm fiecare pe câte un mal al singurătății

strecurându-ne unul în sufletul celuilalt    este  uimitor  surprinssa aceasta  stare  general  umana indiferent  ca  ne-am  afla  in  Iakutia  sau  in desertul  Kalahari  si  de aici  poate  poemul   nu  are  nevoie  de  explicatia  unui  titlu   ce  ar  dauna   poate   spatiilor  pe care  le construieste...

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Splendid Poem de dragoste!Acest Poem este în ton cu starea mea de suferință dar eu aș fi încheiat Poemul după cum urmează:

iar eu voi muri de prea mult dor

în fiecare zi puțin câte puțin

iubindu-ne astfel

până când ne-om revedea

în Lumea Sufletelor Eterne

       Sper că nu vă va supăra faptul că am îndrăznit să propun un alt final pentru splendidul Dumneavoastră Poem!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu