Erotică (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Într-o mână aveam ceva

ce nu-mi mai trebuia

– se pare, o noapte –

şi te-am rugat, neştiutor,

s-o arunci pe fereastră.

În cealaltă ţineam

– cufundat în visare –  

poemele nopţilor părului tău

despletit în şuviţe de stele…

Apoi s-a ridicat soarele,

risipind roua adunată în pagini

din boarea trupului tău

şi visul a-nceput să foşnească

uscat ca o carte…

De atunci te aştept

Şi dorinţa mea

e un poem – o noapte.

[chindea maria elena]

 Ludic balans între o realitate exterioară și o realitate interioară, între ardența materiei și a trăirii lumii cu și prin incandescența inimii, din care doar asumarea întregirii prin de doiul magic te poate salva de aneantizare. Cumva Ion reușește să ne arate șugubăț ambele măști ale vieții concomitent – deh, regizor din umbră ce înțelege jocul de lumini și umbre ce ni se-așterne sub tălpi. Am foșnit de plăcere 😊.

[Chris]

frumos si cald....

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu drag pentru interpretare, Dan! Acel vers îmi place și mie extrem de mult, dar și următorul. De fapt, totul... se leagă atât de frumos! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Cam așa, domnule Katin, mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat și comentariul tău, Ada! Mulțumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru comentariu, Grig, cu drag!

[petrut dan]

Surprinzător și totodată păstrând farmecul unei scrieri  în care dragostea trece la următorul nivel, dar fără să ardă etapele... „poemele nopților părului tău” - imaginea ce deschide numeroase posibilități cititorului dus în starea așteptării unei întâlniri cu dorința într-o formă lirică de excepție, cu respect!

[Mihai Katin]

şi visul a-nceput să foşnească

uscat ca o carte…    este ca  sfarsitul   ultimei   din cele  o mie  de nopti   persane...

[Ada Nemescu]

Între noapte și zi, trezire versus visare, instantanee sub patronajul iubirii! Minunat!

aDa

[Grig Salvan]

O noapte magică, o noapte tensionată de dorință și așteptare, de dor și visare.