hier encore

[petrut dan]

pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația tronului

 

pentru iubirea mea nu aș cumpăra flori de la nimeni

m-aș lăsa pedepsit

dar nu mi-aș lua gândul de la libertatea acelor

douăzeci de ani când repetam după un cântec

nostalgic

e si tu n-existais pas

 

oamenii îmi stârnesc gelozia

un episod care totuși nu mi-a luat aerul

tot umblând în picioarele goale precum brațele tale ieșite

prin albul cearșafului dorinței

puternice

 

bătăile inimii repezindu-mi gândurile

în timp ce-ți aprinzi o țigară

la gura sobei ar fi trebuit să-mi spui o poveste dar tac

frământările zilei lasă urme de sare pe buza paharului

 

nu bem

din același vas

timpul rămâne prea scurt să ne pierdem

în detalii anatomice

 

aud corul de îngeri trecând peste trupul tău ce mi se pare

întruchiparea ideii de mamă

și a lucrurilor dintâi

când hier encore nu înseamnă decât o etapă iar timpul iubirii

lumânarea pe care ți-o aduc la pat mințind că am pus-o în cana

de lapte

[Vasilisia Lazăr]

Waw, superb! M-ai lăsat și tu fără cuvinte...

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc, comentariile tale ce dau dependență!) Și pentru că uneori mă lași fără cuvinte îți trimit un cântec să-ți mulțumească în locul meu, cred că se va face mai bine înțeles... și mai ușor, my lady, drag!)

www.youtube.com/watch?v=R_L1Hp91Cao&list=RDR_L1Hp91Cao&index=1

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru lectură, comentariu și frumosul cântec, cu drag!

[Mihai Katin]

aud corul de îngeri trecând peste trupul tău ce mi se pare

întruchiparea ideii de mamă   aleg  aceasta  sclipire  ,aceasta  tusa Salvador  Dali extraordinara!!!

 

Tu es au-delà des couleurs

Tu rêves comme nos mots   dintr-un  poem....

hier encore...

https://www.youtube.com/watch?v=dbxyKR1P8vA&pp=ygUcaGllciBlbmNv...

[Vasilisia Lazăr]

Nu am reușit să înțeleg niciodată cum sunt aleși cei care pot așterne așa ceva pe foaie, ce fel de înzestrare bizară îi caută și se cuibărește în ei, spre a-i înveșmânta în astfel de daruri. Ce voce lucrează în cel care poate grăi astfel în poezie? Grea întrebare... Cert e că atunci când mi-e sete de poezie veritabilă, iar când spun veritabilă fac referire la acea poezie dezgolită de artificii stilistice, neînchinată sieși, despodobită de emoții excesive care pot șantaja emoțional cititorul, deci când mi-e dor, și sete, și foame de poezie, poposesc pe pagina ta, Dan. Știu sigur că aici găsesc ceea ce caut. Poate că ești poetul cu care am cele mai multe afinități și pe care îl citesc vorace, cu impresia (sau poate iluzia?) receptării ideale.

Am găsit și de această dată un poem care, pur și simplu, mi s-a lipit de suflet. Această naturalețe dezarmantă a dragostei și trecerile atât de lejere și de neornamentale între trăiri, între cadre, au pus sechestru pe mine ca receptor. Și deși știu că poetul nu are biografie, biografia sa fiind poezia pe care o scrie, iau acest poem ca pe o mărturie a trecerii tale prin propria viață, o viață în care dragostea a dictat orice schimbare, mă refer la dragostea aceea care uneori arde până la os. Experiențele, stările sufletești care au inspirat geneza poeziei tale sunt unice și personale prin trăire, însă, în versurile pe care le scrii, acestea s-au depersonalizat, și asta e marea ta calitate ca poet. 

Revenind la acest minunat poem, hier encore nu înseamnă decât o etapă, iar timpul iubirii poate fi la orice vârstă, fiindcă nu există vârstă pentru dragoste. Tinerețea e o calitate pentru care n-ai niciun merit și care, oricum, se va risipi. Pentru că nu există numărători care să ne țină departe de împlinire. Poate și pentru că iubirea este ea însăși un anotimp al inocenței, dar și al maturității, îmbrăcat în hainele timpului, într-un spectacol divin.

[petrut dan]

Mulțumesc Monica apreciez prezența și semnul liric, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc, cu stimă!

[Monica Pester]

Bucuria nesfârșită a primei iubiri,când vrei să pătrunzi cât mai repede și cât mai adânc

în oceanul de simțuri care ți se desfășoară în fata și care te cheamă prin corul de îngeri ce trec peste corpul iubitei.  Când nu mai timp sa gândești ca doar să străbați încă și încă momentul dintâi. Moment care prin infiorarea primordială e în stare sa transleze rolul iubitei în rolul mamei, intr-o dualitate fermecător de profundă. 

Pare simplă această poveste de început dar deschide o adevărată fântână de trăiri în memoria emoțională a celui care te urmărește tocmai pentru a-și amiñti. 

Mulțumesc, Poete !

[Stanescu Valentin]

Fulgere din ţara sincerităţii copleşitoarei iubiri de adolesent! Ne aduci într-un plan în care ne trezim spunând: ’’Ce frumoasă este viaţa!’’ (dar nu mai ştim să o trăim în vâltoarea zilei...).

[petrut dan]

Dorina îți mulțumesc pentru reacție, mă bucur dacă ți-a plăcut, bună dimineața, cu drag!