Când se supără Pământul

[Monica Pester]

Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se extinde, crește, crește, lasă loc

Unui câmp arid cu triste amintiri de peste veac

N-are loc într-o poveste, nu-l vindecă nici un leac,

Nu-l aduce în prezent nici piatra de sub picior,

Așa cum nu are viață vreun ținut fără izvor.

Ca o magmă uriașă de lavă ce se întinde

Peste-orașul care numai resturi mai cuprinde,

Monumente din istorii și comorile nespuse

Se transformă în cenușa focului ce le seduse.

Arhetipuri se imprimă în memoria adultă,

Cetățenii toți ai urbei cu vulcanul se înfruntă

Cu-o tărie-ngrozitoare care macină și mușcă

A muntelui ce dinlăuntru cu teroare îi împușcă.

Ies din case îngroziți de soarele, mare astru

Întrebându-se de el e responsabil în dezastru.

Însă din adâncul celui ce cutremură văzduhul

Focul arde-ntr-una totul până-și istovește duhul.

Iar vulcanul-mpărățește în astă parte de lume

Și doar când bolborosește tot oceanul face spume

Și ridică până-n ceruri valuri mari și deșănțate

Care-mpart în cale, sumbra moarte și iar moarte.

Când se supără eternul și dă groază pe pământ,

Este clar că-n astă lume ne-am îndepărtat de Sfânt,

Ne-am oprit din evoluții, am uitat să ne iertăm

Și iubirea am lăsat-o. Doamne, ce mai așteptăm ?

Monica Pester

15 dec. 2022

 

[Valeria Merca]

Există câteva ruperi de ritm care se simt la citit. 

În prima strofă rima este încrucișată,  iar în restul strofelor avem rimă pereche. 

O revenire pe text ar fi benefică. Dar nu e rău.  Mai perseverați!

[Chris]

o imagine desprinsa parca din pompei

Așa cum nu are viață vreun ținut fără izvor. - mi-a placut cum a fost redata ideea

[Vasilisia Lazăr]

Toate aceste versuri ies din ritm, ori din cauză că măsura nu se respectă, ori pe motiv de accent. V-am spus, când scrieți un vers, despărțiți în silabe bătând totodată din palme, să simțiți și ritmul. Asta până vă intră în sânge. Multe exprimări sunt forțate, din cauză că trebuie să vă încadrați în rigorile prozodice. Dar dacă tot scrieți în vers clasic, trebuie neapărat să studiați prozodia. Mă bucur că nu ați mai lăsat pauză înaintea semnelor de punctuație.

Peste-orașul care numai resturi mai cuprinde,

A muntelui ce dinlăuntru cu teroare îi împușcă.

Ies din case îngroziți de soarele, mare astru

Întrebându-se de el e responsabil în dezastru.

Care-mpart în cale, sumbra moarte și iar moarte.

Ideea place, dar trebuie studiu.

[Ada Nemescu]

Minunată ești tu și versurile tale!

Așa cum scrie în regulament, poți posta zilnic câte o poezie, proză...

Muza fie cu tine...

aDa

[Monica Pester]

aDa,  ești minunata ! Îți tare mulțămesc ! Voi continua să postez daca mi se permite .

[Ada Nemescu]

Dacă-ar fi să dau crezare datei de 15dec.2022, aş înţelege că este o scriere premonitorie!

Eşte frumoasă poezia, generoasă şi corect întocmită, un fel de manifest pentru stoparea răului, distrugerea vieţii pe pământ şi depărtarea de cele sfinte... Cu un final puternic şi mesaj tulburător printr-o interogaţie,  m-a emoţionat.

Cu plăcerea lecturii, aDa