Capătul de seară

[Marin Voicu]

Ce vrajă o fi fost în acel surâs de seară

Când plete lungi de gând ne înveșmântau ușor?

Tu erai lumina în viața mea barbară

Culoarea și parfumul de fruct biruitor

Cu ochi strălucitori, luceferi care ard

Pe cerul meu de suflet cu apele domoale

Tu ridicai în mână al dragostei stindard

Eu adunând din gura-ți zâmbetele tale

Tandrețea mea te-alintă pe sub arcada zilei

Și pe furiș în brațe galeș mă cuprinzi

Arzi și ai culoarea aidoma zambilei

Când dulce și sfioasă pe piept mi te întinzi

Pe portativul vieții valsul ni se frânge

Și-n capătul de seară moare fericirea

Cum mă doare gândul că un trecut se strânge

Iar din ce a fost frumos rămâne amintirea

Marin Voicu

[bolache alexandru]

Fum melancolic pe hornul amintirii. Am citit cu plăcere.

[Valeria Merca]

Cu ritmul schimbat în câteva locuri, un text modest, cu iz de romanță. Recomand în v4 din s2: " Eu adunam din gura-ți..."

Am citit cu plăcere. 

[Ada Nemescu]

Adevărat! Poezie vibrantă, care în final, în ritmul versurilor pulsânde, amintirile sunt aproape vii!

Ada

[gina zaharia]

Dans pe acorduri de suflet. Pași care și-au găsit perechea pe scena vieții, printre petalele amintirilor. Apusul are culorile curcubeului.

O poezie care vibrează cu melancolia.