Față în față

[gina zaharia]

N-am să uit episodul în care ghețarii au năvălit în torida liniștii;

au spart oglinda în care se pregătea,

zi de zi,

să-și picteze idealurile

și să pună câțiva bănuți de aur

în mijlocul aeroportului  unde se îmbarcau, de obicei, vise îndepărtate.

 

Nici gărgărița de pe Coloana Infinitului nu mi-a scăpat,

ducea în spate toată agoniseala ei,

de fapt

i-ar fi dăruit-o cerului

dacă nu i-ar fi luat fața

un cerc de foc trimis, în grabă sau nu, de un acrobat,

doar cât să încurce acele ceasornicului

mai mult cu un veac.

Și m-am trezit la o masă de nuc verde-bătrân,

în fața unei străchini de lut

pe care o uitase bunica bunicii mele,

cu amprentele ei

liniștite.

 

Am urmărit cu atenție fiecare gest

dar, mai ales, privirea-bumerang a curioșilor

din linia întâi; când am aplaudat

mi-a răspuns ecoul. Era obosit și avea colțul ciobit

de palmele mele.

Dincolo de el, o gloată de tăceri se lua la trântă

cu ziua de mâine.

[gina zaharia]

Ion Ion, mulțumesc frumos!

[gina zaharia]

Chirs, îmbrățișări!

[gina zaharia]

Lisia, ai zărit-o! Mulțumesc, scumpa mea!

[Chris]

foarte frumos, am retinut si eu ultimele versuri...

[Vasilisia Lazăr]

Nici gărgărița de pe Coloana Infinitului nu mi-a scăpat,

Păi cu așa imaginație, crezi că e posibil să-ți scape ceva? Minunat!

[gina zaharia]

Valeria, mulțumesc! Cât despre gloata aceea, mi-a trecut așa.. prin fața ochilor! :)))

Drag, 

[gina zaharia]

Sofi, totdeauna timpul a avut niște prăpăstii pe care le-a considerat ferestre. Cine și ce a avut norocul să vadă...

Mulțumesc, draga mea!

[Valeria Merca]

Imaginativ și fermecător, așa cum ne-ai obișnuit! Metafora „o gloată de tăceri se lua la trântă/ cu ziua de mâine.” - demnă de reținut! Admirație!

[Sofia Sincă]

Tema amplului poem eu o socotesc subtilă, dictată de nemurirea visului, a imaginației și de ancestral. Urmele rămase impun veșnic dorința de a cunoaște, de a ști și de a înmagazina ceea ce există. Din păcate nu totdeauna ne reușește, timpul se transformă în prăpastie. Dar rămâne totuși amintirea.

Poemul este profund, inteligent și impresionant.

Sofi