Suntem plecaţi cu ale noastre...

[Rădița Răpeanu]

Suntem plecaţi cu ale noastre,
Nu plânge nimeni după noi,
Pierdut-am nordul înspre astre
Și nu știm calea înapoi

Cu sănii prin nămeţi de sare
Ca niște muţi lipsiţi de grai
Învăluiţi de nepăsare
Urcăm Golgota înspre rai!

Ne scapă lerul din vergele
Colinda-ntre fâșii de fier,
De-atâtea suflete,-n zăbrele
Se-aude zăngănit în cer

Ca grindina încep să cadă
Armate prinse în convoi,
Morţi vii ce umblă prin zăpadă,
Din sfere pline de nevoi,

Niște cobai loviţi de dramă
Ajunși să plângă după uși
Îngenunchiaţi de-a vieţii tramă,
Pe lumea asta niște duși

Cuprinși de marea degradare
Purtați ca frunzele în vânt,
Prea mulţumiţi de evadare
Și libertatea din cuvânt,

Aceleași salcii plângătoare
Ce varsă lacrime sălcii,
Lumini de sine stătătoare
Pe malul cu zădărnicii...

[Mihaela Popa]

pătrunzător vers, Rădiţa

trist, adevărat, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Copleșitor! Ducă-se pe pustie 2020! Poate vor veni vremuri mai bune... Felicitări, Rodica! 

[Rădița Răpeanu]

Gina, Valeria, Chris, doamna Sofia Sincă, vreau să cred că vom avea un an mai bun, simt că desăvârșire o amară revoltă asupra lui 2020, an in care l-am pierdut mai ales pe Ion!

[Sofia Sincă]

Tristețe, elegie, mirosul morții printre vii.

Versuri emoționante prin suferința emanată, prin stropii de adâncuri, întuneric și gânduri dure. Mult pesimism.

Dacă ne gândim ce vremuri trăim, este de actualitate.

Dar bine clădită cu prozodie bună.

Apreciere,

Sofi

[Chris]

un tablou al timpului pe care il traim. adevarat, trist, dar frumos!

[Valeria Merca]

Trist, sfâșietor tablou al prezentului potrivnic. Un poem reușit.

Anul Nou cu bine!

Cu drag

[gina zaharia]

Un drum al nesiguranței, un bufon al clipelor care încearcă să ne deruteze, umbre care șușotesc pe la colțuri, toate acestea fac parte din tabloul de astăzi. Dar dincolo de ele, undeva departe, ne veghează lumina.

Să ai un an al bucuriei, Rodica!