E viaţa asta fără pic de noimă în dosarul ei

Sau nu ştim noi s-o răsfoim şi numărăm doar anii grei?

Ori, poate, chiar greşim puţin şi tragem sfori din Cerul Lui

Apoi le vindem, „pricepuţi”, pe-un pol în piaţa nu ştiu cui?

Uităm adesea c-am venit ca suflete-n cutii de lut,

Avem cu noi, din timpu-ntreg, numai prezent şi un trecut.

Ar trebui să ne-achităm chiria pentru ce-am primit

Şi, cu credinţă, să-L rugăm să ierte tot ce-am…

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Şi-şi toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Şi scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă şi spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloş

Livrată pe torturi cu frişca din poş,

De suflet şi mamă şi tată şi tot

Şi-ncepe cu-ncetul să-l…