Rodit-au în noapte hotare de stele,

În pântec de cer, peste lumi paralele;

Un luciu de apă îşi spintecă haina

Şi poartă-n adâncuri tot farmecul - taina;

Romantică, luna îşi cerne opalul...

De marea ispită mă vindecă malul!

Învie seninul alte mii de hotare

Cât stropul de rouă sfinţeşte o stare; 

Iar ropotul surd se închide-n copită

De vânt, măsurând clipa nopţii rănită.

El poartă cuvântul nerostitului grai…

Voi mi-aţi deschis , în suflet, ferestre anonime,

M-am bucurat de viaţă, cât am crezut în voi! 

Azi cer răgaz secundei... şi gânduri sinonime

Vi le trimit îndată, cu ravna, înapoi.

Naţiunea vă cinsteşte, si este inca vie

Dar racezesc mai marii alesi tot dintre noi,

De vi s-a şters isprava - legitima mandrie

De pe obrazul ţării... ce v-a facut eroi.

"Din somnul cel de moarte" puţini isi mai dau coate

Cum  nu avem…

Un dor de păsărele strâns

Pe ramuri cu faleze fade  

Grăbit-a dezinvolt un plâns

Sub ruginiile-mi arcade.

Un vânt cu haină de-mprumut

Adie calm, cu nepăsare

Prin locuri care nu de mult

Erau lagune de visare.

În lunci mi s-au recomandat

Rapsozi cu sure trenci de brumă,

Remişi, de vreme, cu mandat

Peste cromatica cutumă.

Puţini păşesc la braţ în doi

Dând tonus câtorva…

Fără alte începuturi şi nimicul e o dramă

Iar iubirea fără magini deopotrivă se destramă;

Cum totalul nu se face cu formulele ştiute 

E normal să te încurce ori să nu te  mai ajute.

Omul fără ezitare îşi asumă neajunsuri,

Motivând deopotrivă să adauge răspunsuri

Şi la simpla provocare, pusă chiar în slujba firii,

Care să-i deschidă calea înspre culmile iubirii