dureri ascunse într-o
grotă adâncă
populată de lilieci.
speriați de lumină
zboară de-a valma
în inima ei căutând
metafora vieții.
din pereți se scurg
izvoare termale 
roșii cu parfum 
pătrunzător de acaț.
spinii lui i-au pătruns
în creier și s-au
înfipt în toate
mințile scoase
din balamalele
renunțării. 
s-a agățat de
tinerețea fecioarei
încercând un dans
de leoaică docilă.

miluiește-mă, Doamne, cu

dimineți liniștite,

lasă-mi inspirația neîngrădită

în locul unde îmi 

prepar cafeaua.

aroma ei să dea viață

cuvintelor venite din

apusul de soare

ascuns de ramurile

ce…

Continuare

ține-mă în 
căușul 
palmelor
și atinge-mi 
genele
care dor. 
alintă-le
ușor.

suflă cu iubire 
peste ele și 
usucă urma 
lacrimilor.
uită 
că am trup 
și găsește-mi 
sufletul rănit. 

nu-l lăsa 
să adoarmă.
se va pierde
între 
coșmarul
vieții și
visul
eternității.

încep de la minus infinit, 
îmi ies în cale fracțiile.
la numitor pun zilele bune
iar la numărător cele rele.
înmulțesc cu fericirea,
ridic la putere iubirea
și nu știu cum se face
dar rezultatul e cu
virgulă și zero în față.
adun razele de soare,
scad norii și... nimic.
matematica mea nu se
potrivește cu cea din târg!
tinde spre plus infinit
dar rămâne aproape nulă.

visele mele
mor întotdeauna.
născute pentru 
suflet,
pier otrăvite
de realitate.

nu construi
în zadar
stăvilare
să le oprească,
lasă-le iluzia
existenței.

vor deveni
un imens
foc de artificii, 
spulberându-mă
în bucăți mici
de uitare.

de ce mi-ai pus pe 

umerii plăpânzi de copil

toate durerile tale?



mi te-ai destăinuit

și ai lăsat greutatea 

lor să mă îndoaie.



am devenit diformă.

cocoșată sufletește

mimând verticalitatea.



doare al naibii de tare

dar ai îmbătrânit și 

te-ar durea și pe tine.



nefericirea, 

gândurile,

nevoia de căldură,



visele neîmplinite,

aripile tăiate,

râsul interzis.



nu mai pot… Continuare

Cadână înveșmântată 

în haine de roua celestă

împrăștii lumina din 

ochii soarelui prin

vălul de nori ce-ți

sporește misterul

chipului tău galben.

doi tineri își plimbă

iubirea de mână,

mângâiați de

privirea ta

caldă.

pleoapele-ți clipesc 

sub…

Continuare

era cântec izvorât din piele tăbăcită,
învelită în haine roșii cu râuri nesfârșite. 
flăcări de viață-i scăpărau ochii ce priveau
peste oamenii înlănțuiți într-o horă a veseliei.
ei nu știau că doar așa sfida
moartea ce-l curta grăbită.
i se vedeau dinții încleștați
atunci când buzele se lipeau
de fluierul ce umfla
pielea tăbăcită și
cânta la poarta raiului.

Continuare

datorez explicații nimănui.

poate doar Lui!

pentru că nu i-am respectat creația și am murit de două ori.



El mi-a iertat rătăcirile, 

mi-a înlocuit adolescența

cu maturitate 

și acum mi-o dăruiește 

în bucăți inegale de 

iubire,

visare, 

fluturi întârziați în stomac, 

priviri îndrăznețe.…

Continuare

are suflet.
îl ținea în așteptare
la subsol,
printre amintiri
prăfuite.
tu ai luat-o
ca pe un 
obiect câștigat 
la loteria vieții.

hrana ei erau
cuvintele frumoase.
fără ele 
a devenit 
obeza frustrată
ce urla de foame
în pustiul 
înțesat de lume
indiferentă.

a fost furtună.

mi-ai confiscat soarele,

ai tunat

și săgeți uriașe de fulger

s-au înfipt cu ușurință

în suflet.

am lăsat o fereastră deschisă.

uimitor!

intra furtuna

și ieșea muzica

învăluindu-ne

în frumusețe.

furtuna devasta tot.

sufletul meu

tremura de frică.

al tău, de

plăcerea unui joint

”liniștitor”.

a urmat seninul.

parfum de iubire,

raze…

Continuare

te ascult.

și mi-ai intrat atât de adânc în urechi

încât aud totul prin tine.

confund șoaptele tale de dor

cu foșnetul frunzelor,

cântecul păsărelelor

cu vocea ta de copil alintat,

clinchetul clopoțelului din prag de seară

cu râsul tău molipsitor.

te privesc.

și chipul tău mi s-a întipărit atât de bine pe retină

încât văd totul prin tine.

confund strălucirea stelelor

cu ochii tăi luminați de…

Continuare