și dintr-odată luna

privindu-se-n oglindă

pe tine te zărea

în sărutarea nopții

desculță

îmbrăcată

doar într-un voal din alge

un val de crizanteme

sperau să te atingă

în urma-ți Afrodita

mușcând adânc din buze

tot murmura blesteme

luceferi triști în soartă

își adunau cenușa

amorului pe care

zadarnic l-au dorit

eu îmi puneam

în vis

la pieptul tău iubirea

și  îți…

Mă voi minți

și îți voi spune

că soarele

nu-și are rost

într-o poveste de iubire

așa cum eu

nu am mai fost

dacă trei vulturi

te condamnă

în zbor

e dreptul tău

să te oprești

apoi să te opui

cu demnitate

nu cu ură

lasă-i pe ulii în ocol

când untdelemnul

este verde

nu-i vina vacii

eu

te cred

tentacule de ceară

ne cuprind

și drumul ni se șterge

sub picioare

cum am putea strivi

în legământ

miresmele uitării

venite

din toate cele

patru puncte cardinale

tu încă mai culegi

din curcubeu

speranțe îmbrăcate-n zale

eu mă strecor

la pieptul unui nor

pândind doar clipa

când

un vis

răsare

ești o peșteră

îmbrăcată

de vânt

la un preț

chilipir

de talcioc

tu te crezi

ghiocelul 

cu mir

eu sunt încă

oglindă

destin

el devine

îngrășământ

tu o rimă

sub talpă

de cânt