Icoana-ți sfântă i-a chemat,

Ei vin smeriți să te sărute,

Să-ți spună tot ce-au îndurat,

Că au pe suflet multe, multe...

E rândul lung, pașii-s mărunți

Dar lor de asta nu le pasă.

Au griji mai mari ca-nalții munți.

Privirea lor e-așa frumoasă...

Se-apropie , mai au un pas!

Deja lumina-n ochi se vede,

În gând dorințele prind glas.

Frumos e sufletul ce crede!

- Mi-am lepădat sac cu…

E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!

Mi-au scos afară masa, dar tot m-am plictisit.

Ascund sub masă arcul, am și săgeți de stuf…

Să nu vadă mamaia, c-o să mă ia de ciuf!

N-am țintă, dar cu timpul voi trage mai precis.

Și exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris…

Mamaia face focul, gătește de mâncare,

Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mișcare.

Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zbor

Se-nfige la…

E greu... Ți-e tot mai greu să urci viața pieptiș

Sleit de fortă gâfâi și-i sânge pe pietriș

Și-n suflet îți apune și bruma de curaj

Speranța-ți se topește în zări ca un miraj...



Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi,

-De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi?

Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz,

Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz



O dulce adiere și-o muzică divină,

Alungă norii triști și-o mângâiere…

Într-un sat de munte un copil umbla

- Unde este raiul? Pe toți întreba

Căci simțea în suflet că-i musai să știe.

- La-înțelept întreabă, colo în pustie!

Înțeleptul însă l-a condus de mână

La o mânăstire și-a-început să-i spună:

- De aici începe drumul către rai…

De ani, știința ocolește

Ce înțelepții au rostit.

Dar ce găsesc îi uluiește:

Chiar totul s-a adeverit!…

Demult, pe când omul punea-n ce făcea

Iubire și suflet și har

Trăia un Da Vinci ce-n artă sclipea

Și toți se mirau de-al…

Versificare după o legendă  primită pe net.

Prin munții Giumalău, sus, sub un stei de piatră

O pustnică ce n-avea nici pat, nici loc de vatră,

Trăia de ani uitată, rugându-se mereu

Pentru întrega lume, cu drag, la Dumnezeu.



Avea privirea blândă, și ochi înlăcrimați

Când se ruga la Domnul, s-ajute pe-ai ei frați.

Sfințite erau toate pe unde ea trecea

În noapte a ei rugă, poiana lumina!



Al Pojorîtei stareț primi în somn un…

Pornii în sus, printr-un tunel de umbre,

Spre o lumină, ce se depărta

 Pe drum m-opriră niște umbre:…

N-aveam ce mânca dar mă trezeam

Cu senin în suflet dimineața.

Acu' am... Dar trist privesc pe geam:…

S-au cunoscut  din adnotări

Pe-o carte-n versuri la plecare…

Pe culmi pustii, pe văi golașe

Prin vânt și praf am fost odată.

Nu sunt nici sate, nici orașe,

Părea o lume blestemată!

Un sat de case părăsite,

Fântâni secate, trist miraj!

Cărări de ani nefolosite

Îți taie bruma de curaj.

Doar într-o vale mai ferită,

Un om, cu suta lui de oi,

Umplea natura pustiită

Cândva, demult, de cei ca noi.

Și-n lumea lui fără cuvinte,

Zi după zi, tot…

De-acu și luna s-a ascuns
Lumina încet, încet apare
Prin nori o rază a străpuns
E soare!

De rouă totu-n jur sclipește
Suntem vioi că e răcoare
Și-n iarbă uite se trezește
O floare!

Trezit din somn focul alene
Din fum fantasme-n jur creează
Iar cei din cort au somn în gene
Visează!

Ibricul cântă și parfumul
Cafelei și-a-mplinit menirea.
Spre cort, tiptil, găsește drumul,
Trezirea!

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-n suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.

Ardea în jur... Ardeai și tu!  Mi-e dor de șoapta ” te iubesc”.

Nu știu cum totul s-a pierdut! Nu știi ce tare te-am…

Furat de griji, de dimineață,

Citeam scrisori și-am tresărit:

Răvaș, parcă din altă viață,

Cu iz de mare, mi-a sosit!

Un suflet bun, ajuns la mare,

Electrizat de ce-a simțit,

A pus din vis într-o scrisoare:

Să fie și-altul fericit...

Mi-e dor să simt briza sărată,

Cum un talaz de mal se stinge,

Și amintiri ce-ardeau odată,

Mi-e dor... Iar inima-mi se strânge...

Ia-n pumn, te rog, un…