E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!
Mi-au scos afară masa, dar tot m-am plictisit.
Ascund sub masă arcul, am și săgeți de stuf…
Să nu vadă mamaia, c-o să mă ia de ciuf!
N-am țintă, dar cu timpul voi trage mai precis.
Și exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris…
Mamaia face focul, gătește de mâncare,
Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mișcare.
Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zbor
Se-nfige la mamaia mai sus… chiar pe picior!
Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar și bătaie:
O porție-mi dă mama și una-mi dă tataie.
De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!
Să nu țintiți ca mine, la cineva în… dos!
Iar de bastoane… Timpul din minte mi le-a șters.
Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers…
Adaugă un comentariu
Între cele două lumi, bastonașe...
O poezie bună pentru bunici să le citească nepoților, la gura sobei.
Sofy
Neașteptat final.
da Coza
"Iar de bastoane… Timpul din minte mi le-a șters.
Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers…"
Iar de bastoane… Timpul din minte mi le-a șters.
Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers…
Ce trist!!!
corect: de mult (adică de mult timp, fiindcă „demult” înseamnă cândva, odată)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE