dar şi acel trup

tot de împrumut îmi era

verile lui

nu-şi mai puteau odihni amintirile

pe albul permanenţei

simt cum umbra mea

se răzbună

dezveşmântându-mi numele de taine

departele din mine se-nclină sub tăceri

la ora înţelesurilor

cadranele rodesc silabe târzii

dimineţile desenate pe începuturi

îmi netezesc

redutele oricărei schimbări

mi-a rămas doar mirosul prihănirii

veac de funingine…

sunt un ou înzăuat

sâmbure cu mai multe nume

doar eu îţi închid ritmuri de aripi

răsucite pe dâră de ţipăt

peste abisul pupilei

se împlinesc orizonturi prelungi

tatuate zilnic de nişte îngeri anonimi

chiar dacă noi

mai trăim doar printre cuvinte

eram nebotezat până în clipa

când te-am strigat prima oară pe nume

apoi ţi-am dăruit un pârâu

să se răsfrângă odată cu tine

am înviat sorţii aşteptării

ancorele…

aveam aripi

însă tot aşteptam

să se inventeze zborul

sânii nu ţi se întorseseră

încă din război

umbra ta cu miros de miracol

călca pe răbojuri netezite

îţi sărutam fiecare os

îţi botezam simţurile

în seve de furtună domoală

era o trecere de semne

eră descântătoare era

timpul tricota cicatrici

pe cadenţele departelui din noi

dincolo de înfiorări

nesomnul îmi ucidea mirarea

aveam aripi

însă tot…

dimineaţa văpaie

se descompune într-o ceaţă de sunete

descrescătoare în noi

ca o poartă ce trece printr-o altă poartă

ne închinăm la o icoană

ce n-a fost pictată încă

din când în când

ne lăsăm culeşi de vremelniciile înţelegerii

apoi le culegem noi pe ele

nu mai e timp de ispăşiri

nebuni de liberi

vom scruta mileniile de sârguri

nemaipoposind nici măcar

la miazănoaptea întâmplării

acolo unde începe…

deasupra zilei

zăgazuri de umbre

ne rechemau în istovuri

din somnul nostru

târziul curgea pe fereastră

arpegii mocnite îmbrăţişau nepăsarea

zvâcneau mlădiere şi şovăială

în acelaşi descântec

de înţelepciunea tăcerii

ne mai despărţea

doar o învolburare de versuri

dar ţie începuse să-ţi fie teamă

de nişte culori necunoscute

voiai să ne întoarcem la o nuntă de sfincşi

însă arterele ni se întreţeseau

în…

în apostrof de văpăi

visând până la epuizare

căutarea îşi scufunda răsunetul

în miezurile verii

poate e un vers născut în păcat

popasul acesta învolburat de păreri

fior dureros pentru mai devreme

din sărutul cu metaforele ispitei

val năvală

se deschideau oglinzile dimineţii

curcubeu năpustit înaintea ploilor

balansa presimţiri de noi tâlcuri

şesurile îşi roteau eternitatea

printre morgane

desfeciorate de…

această dimineaţă

îşi are apusurile ei

lovind cu aburii sângelui

în hazardul nimicului

seamănă din ce în ce mai mult

cu fericirea de a fi pierdut totul

numind un astâmpăr ciudat

adevăratele ei vârste

picotesc pe blazoane de chiciură

desprinderea de sinele blazării

se confundă cu propria desăvârşire

silabele de la temelia răbdării

rădăcini innodate-n mister

îndemnuri secate

ce abia îşi mai amintesc

mersul…

şi lutul se îngraşă

cu nedestăinuirile noastre

epitete apun între pârguri

refluxurile cărnii

ni se amestecă în

sângerările trecerii

înfăşuraţi în ecoul secundei

ce ne-a unit ardorile

peste muriri şi temeiuri

străbatem unda

unei jerfite izbânzi

restul e dans de răstimpuri

hai să uităm împreună

ocolul unui degeaba prea lung

să nu ne mai vindecăm de depărtare

de ziua surâsului tău

să emigrăm în porecle…

există asemenea dimineţi

în care e mai uşor să fii rană

graniţă risipită

gând bătrân într-un cer bătrân

mai mult decât prisosul zilei

zadarul rămâne fără margini

ispăşeşte dogoarea

nedefinirilor noastre

suntem găzduiri ale simţurilor

în dezceţoşarea lor

ne lăsăm îmblânzită tihna

până când prigoana aşteptării

ni se pare anormal de normală

şi-atunci ne vom ciocni pe rând

cu inerţia proprilor pânde…

jumătate din mine

stă ascunsă în cealaltă jumătate

de când palma mea a orbit

stau de vorbă pe rând

cu fiecare deget

cu fiecare amintire a lor

descusută din luturi

rimele de vară s-au oprit

într-o luciditate fatală

mă opresc şi eu

să-mi botez întrupările

din ce scriu mai mult

coala se albeşte mai mult

scările ce urcă pe mine

se mumifică odata cu patima mea

strig nădăjduirea

dar îmi răspund marginile…

Ană zidită în subsuoarele toamnei

iubirea ta mai există dar tu nu

ca o fantomă aburul surâsului tău

se predă împărăţiilor moi ale tainei

de pe vremea când tu inventai ploaia

urcăm la lună pe ridurile

unui strigăt comun

apoi aşteptăm să vină zările în vizită

dimineţile nu ne mai ajung

privirea mea îţi intră direct sub piele

şi nu mai ştiu ce-ai putut inversa

de mi-au rămas

îmbrăţişările lipite de trup

noapte din…

povestea nu mergea mai departe

de nedumerire rănile se aliniau

pe un câmp pe care l-a părăsit orizontul

prin mine treceau galopuri întortocheate

ţineam în braţe cutremurate candori

pasiune şi compasiune

pleoape trântite cadenţat

peste diagonalele plânsului

orbit de strigătele dese

ale unor morgane amăgite

lăsam cuvintele lor să facă umbră

celui mai înăuntru înăuntru al meu

Dumnezeul nu le murise încă

ofranda…

cât avânt să-ţi iei

pentru a te opri

ore limpezi spală această mirare

ca pe o fâlfâire

ca pe un har ticluit

încât chiar am uitat

pe cine aştept

dimineţile nu ne mai ard auzul

aripa secetei regândeşte

miimea de nesomn

unde timpul abia se prelinge

între tâmplele răsfrânte

ale unei taine aproape uitate

eu ca un stăpân al majusculelor

te voi îndupleca

să ne jucăm de-a foamea

şi de-a…

                             La multi ani Ela!

e ziua ta

forfotită în ziua mea

abis al înălţimii

rostuită prelungire

jucându-se

jucându-ne

lăsându-şi redeşteptările

să alunece spre izbândă

dogoarea numelui tău

îşi încolăceşte labirinturile

pe mângâierea mea tresăritoare

egal ocolului

departele deşertat în aproape

pe albul tău ondulează

cele mai întârziate bătăi de inimă

oglindă caldă

oglindă…

mă numesc EU şi întotdeauna

sunt mult mai fericit când sunt trist

când nu mai ştiu cui aparţine trupul meu

cu zborul lui cel clădit din răscruci

înghesuit în această pendulă

deznod al şaptelea opt

respir taina lui literă cu literă

până când pe pielea mea cea sinceră

înfloresc răzoare de temeiuri

descifrate pe mai târziu

cândva iubirea mă iubea

mă iubea chiar şi ura

încât am uitat

din care capăt al…

se-ncorda nevăzutul

spre care curgeau venele noastre

cu tot cu deşirarea de trupuri

eu credeam

că-mi vorbeşti despre spaime

dar tu faci schimb de muţenii

cu o altă realitate

ce nu ne mai încape în răni

ascuns sub osteneala fără titlu

stă irisul tău întors spre lună

tu ultima silabă vie

dintr-un preafrumos blestem

tu preumblare de reînceputuri

suntem găzduirile pregetului

cel fără…

în oraşul cu tâmple de chiciură

orologiile dezacordate

murind de foame

de-a lungul latului

blocuri ca nişte lăzi de zestre

în care cresc întâmplări fără sfârşit

dar mai ales fără început

amintiri cu gust de moarte

încleştate în ziduri

dimineaţa subţire ca un ţipăt

de resemnare

oasele ursitoarelor

pârguindu-se în ferestre

străzile cu nume de tăgadă

brăzdate arar de culorile vitezei

caldarâmuri tipărite…

avântul meu

era ca de obicei pe celălalt mal

cotrobăind anotimpul

când îţi voi putea striga pe nume

fiecare atingere

în somnul îngăduinţei se făcea alb

frica obosise

iar eu îţi închinam

dezvăţ după dezvăţ

toate versurile ce semănau cu tine

ca un musafir poftit

dimineaţa se lăsa aşteptată

până devenea mister

şi noi încă tipăream vise

încă desferecam amneziile planetei

şoaptele noastre topeau…

Hipnoze scrise-n mistuiri de spuze

În sângele mirării mi se-nfig

Să-nvăţ să mă supun, să cad, să strig,

Sub biciuirea sadicelor muze.

Prin pielea mea ce nu mai ţine minte

Dezgheţ pierdut coridele de sfincşi

Şi pe altare de cărbuni aprinşi

Pun iadul meu cel fraged şi cuminte.

Căci naufragiat în amintire

Pe fluvii vechi furate de la zei

Prelung sfinţesc păcatul fără chei

Iar când bizarul urlă să…