Mănânc litere de lumină

pe furiș

de pofta ochilor obișnuiți

să facă din sărbătorile hârtiei

calești trase

de prezentul potcovit

cu chiotele nevederii.

Taciturni,

bătrânii mei ochelari

își freacă lentilele

cu piele

de dioptrii gură-cască.

Viață ușuratică de cuvintier

sfredelind

cearcănele grijii pentru sănătatea

limbii…

Ești cum n-ai uitat să rămâi:

abandonată în mine

de apele încremenite ale…

Gălăgioase mutații genetice

defăimează aerul.

De față cu necinstea

viselor plimbându-se

pe grapa de…

Caut un strămoș al trecutului viitor

în stare să anticipeze

ritmul hilar al pașilor făcuți de cultul pentru idioțenie

pe drumul care întreabă neantul

încotro merg făurarii de prăpăstii.

Mă pun la adăpost de riscul contaminării

cu idei extirpate

din lipsa de senzualitate a vieții

pe astrele căreia se înstăpânesc…

Un craniu însămânțat

cu toane de nebună conspirație

se scarpină pe amintiri

despre răimea strălucirii

de sub pielea

neliniștii planetare.

De…

Aștept să-mi vină în bătaia plânsului

un animal fătat

de putreziciunea transformărilor terestre.

Aș fi în ton cu placul batjocoritor

al scrumului de fericire arsă

pe rugul nechibzuinței,

dacă nu v-aș spune că Dumnezeu

mai are un pic și mă vede rană

pe trupul luminii slăbănogite

de când…

Întrebări insolente

se ațâță

cu vina de a-mi fi scuturat

în priviri

miros de gutui noptatice

din părul tău cum

o livadă păzită de neasemuiri.

Îngenuncheate pe slove

de nuntire în paragină,

contrarii ludice

se încăpățânează

să ne îmbie…

Noduri de timp fără minte

dactilografiază

necrologul orizontului ucis

cu puhoaie de incertitudini.

Ghețari cazoni defilează

în imensa candelă

a nevăzutelor pornite

să dea strălucire stearpă

glasului din evanghelii.

Pe cerul gurii lui Dumnezeu

cum o pagină

de utopie mută

păci tuciurii se duelează

cu zodii în…

Cel rămas ostatec

jocului de-a gloria efemeră

se fălește cu bunăvoința părerii de rău

că descompunerea timpului în neliniști

nu are nimic în comun cu

lupta corp la corp

a reacțiilor stranii

din inima haosului care tace

când este întrebat unde-i Dumnezeu.

Marele nimic din tot ce nu…

Surâsul anonim
al palmelor copilăriei mele
a ruginit în lacrimi de timiditate.
Verzi mai sunt doar
notele cu amintiri nemulțumite
de ecourile negre
al cumințeniei rămase
pădurar îndrăgostit de
zăvoiul râului Amaradia
cu malurile
cum chenarul unei curgeri matricole
fără apă.

Peste tot unde nu este,

Dumnezeu

a poruncit focului

să spele pe picioare

semne de apocalipsă.

Cum se pune la cale

catapultarea timpului

în oglinda

unui groaznic urlet

civilizator de cenușă,

rămâne în grija

ghearelor de haos prieten

cu întrebări disperate

că vor fi…

Producția de zile

așa cum ni le-a dorit Dumnezeu

este bătaia de joc a

clonelor de sodomie

sporindu-se exponențial.

Nici Eva nu s-ar…

Vânez prăpăstii

cu ecouri spânzurate

de supremația căderii.

Răni licențiate

în estetica spiralelor oarbe

măsluiesc dioptrii înnorate

de retragerea cerului

în abis.…

Acela este zidul înnoptării.
Eu îl dilat
cu bătăi de inimă osândită
să nu moară
decât dacă triumful
sfârșitului lăcrimat de stele
îl va lega la ochi cu
primejdii trecute de vârsta
prudenței înșelătoare.

Vreme bogată în multă risipă

de timp adolescentin

m-am ținut după umbra mirosului tău

cernut de iarba nopților

prin sită de intemperii.

Într-un târziu de cer curbat zadarnic

a miez de lumină

aflasem că zările…

Vecinii satului Măiag

sunt niște dealuri cu miere căpăcită

de albinele cerului

în fagurii copilăriei mele.

Iarna, mă tem

să nu le degere tălpile.

Le învelesc în obiele de iluzii.

Sunt…

Albie tristă a unui fluviu

de călătorii lactee -

cândva călimară

din care îmi adăpam penița.

Tastă zero,amprentată

cu beția ritmului

mașinii mele de scris.

A gripat-o perspectiva neagră,

moștenită de la orizontul

cu globule de pustiu în sânge.

Îți scriu din maternitatea

unde mama frigului lunar

alăptează

trepte de vis, neatinse

decât…

Din gura răsăriturilor

care mă mușcă de priviri

curg fluvii învolburate

de fiori stelari.

Nufăr plutind pe salivă de haos

îmi pare urna timpului -

plină cu fumul

plânsului dumnezeiesc

incinerat în ațâțarea nașterii

de cenuși avare.

Păianjeni scârbiți de soare

jupoaie

asfințituri otrăvite cu impresii

prefigurând o climă

cu dinți de contrarii.

Ascunsul păzitor…