Cu lapte de

pietre metamorfozate în cârtițe supraterane

mă îmbăt, când aud:

că punctele…

Te-aș iubi, dar dacă trec oceanul și dau

dezamăgire în dezamăgire

cu vreun taifun în stare de cine știe ce?

Costă mult mersul pe apa acesor vremuri oarbe,

știu.

Până acolo mi-ar ajunge cele câteva uncii de moarte

pe care le-am agonisit

ca slugă la viața de-aici.

Am auzit că nu îți bei cafeaua pe o terasă

cu vedere la Statuia Libertăți,

cum credeam.

Că în loc de zaț, pe pereții…

Impresiile pe care mi le face viața plecată

să trăiască în afara timpului acesta

sunt proiecții ale instrumentelor de lucru

din cabinetul meu de ginecologie

rezervat pietrelor.

Improvizat din cadavre de curvarăsie.

Când mă sufocă lipsa de paciente,

deschid larg ferestrele absurdului

și respir priveliști cu spermatozoizi lăudați

că și-au transformat fecundele intenții

în piese de…

Zimbru să fiu, cu abisul în coarne.

Ren înoptat la păscut de licheni

vuind galben

prin iarna fierbinte a șoaptelor tale.

Doar liniștea-ndulcită cu miez de castane

coapte pe jarul visării

să vadă cum dorințele noastre devin vâlvătăi

odată cu minunea învelirii lunii

în giulgiu țesut din

lacrimi zâmbindu-mi a neprihană.

Mâinile-mi tâlhare să-ți răpească somnul

alb de evlavie…

Toate relele s-au îndrăgostit de mine

încă de când eram în clasa întâi sexuală.

Aveau fese tremurânde.…

Nu prididesc să gust amarul din palmele

unui zvon

cum că însuși privilegiul de a ne mai socoti

primăveri ale chipului și asemănării cu Dumnezeu

este luat peste picior

în maculatura mondenă.

Intru forțat de împrjurări sifilitice

în rezonanță cu găurile dintre buci insensibile

la orice formă de ”Hai sictir!”.

Ce văd și aud acolo întrece

scârba de la care abia se abțin

îngerii condamnați să suporte

viața…

Duminicile mele sunt triste

că iarba timpului este păscută de rele.

Nu știu ce a pățit viața.

O văd la ușa bisericii

cum face genoflexiuni

cu o balanță plină de viitor gâfâind

pe umeri.

Cineva îi întinde o mână

cu degete improvizate din lumânări

cărora li se topește…

Pereții vorbeau alor mei cu înflăcărarea

căldurii revăsate din sobă

despre iarna aceea care trudea

să-și ia doctoratul

în albul turbat de-afară.

Era o dis-de-dimineață pe gânduri.

Vibrândă.

Ca o membrană de zori…

Nici dacă s-ar trezi chemate

să vândă mirodenii

  la un viitor cu bun-simț

prin metropolă,

cuvintele mele nu s-ar încălța

decât în durdulia sănătate

a ciorapilor de iarbă

și opinci echipate

cu lumină antiderapantă.

Era să le-nghețe inima, când

(în Gara de Nord)

li s-a cerut să-și lase…

: flăcări negre.

Lăptăreasa discursurilor Braille

oferă gratis biberoane supte…

Nervii cuvintelor mele au încărunțit

așteptând să nu-i mai răsfiri…

Nu lăsa umbra prăbușirii împietrite

în golul inelului meu sângerând

să se tragă de rădăcini…

Am de ales între viața bobului de rouă…

Cineva despre care se spune că este

plutire de nepătrundere

mai sus de ce se vede

prin fumul de tămâie stelară

face fețe-fețe

atotfiitor înfrunzite

cu sărutul binecuvântător al neantului.

: zile asemenea unor ii

cusute la lumina

celei mai misterioase

bolți-păstrăvărie

în care mâinile…

Netimpul mi-a cerut să-l călătoresc

în pace cu suferința întrebărilor

care acum mă ponegresc.…

Fără vreo urmă de măsură

în contrast

cu degetul iubirii

sfios…

Îmi este compromițător de lene

să mai umblu îmbrăcat în

țoalele acestui apus

plecat să facă nudism

la marginea nevederii.

Ici-colo, ciorapii au câte o crăpătură

prin care Dumnezeu

cerne praf de bunăvoință

pe cortina

după care s-au ascuns

durerile zilei.

Asemenea unui scalp

ros de pecingine stelară,

pălăria.

Când o atârn pe direcția

din care am uitat că răsare luna,

cântecul cucuvelelor

o…

Invidiez lumina zilei pentru că este

un aer dependent

numai de plămânii soarelui.

Deplâng întunericul pentru că…

De când aștept groparul viitorului

să-mi scarpine talentul în priviri

cu degete de…

Cuvintele tale sunt obsesii…