Într-un haos de emoţii

de o simplitate autoritară,

în timp ce orele treceau,

începea tăcut

să schiţeze figura ghemuită

în timpul tăcerii,

gândind...

Cu un fel

de admiraţie înciudată

în buzele

despărţite

într-un zâmbet,

a tras adânc

aer în piept

într-un colţ ferit

de-un freamăt

abia perceptibil,

ţintuit.

Cu respiraţia normală,

în paşi grăbiţi,

îşi retrase chipul.

Gânditor,

asista în tăcere

într-o aşteptare încordată.

Spunea

lucruri indiferente

dintr-un gând

ce nu-l putea opri,

plutind

într-o cădere liniştitoare

cu o însufleţire nervoasă...

Într-un

sentiment de bucurie

lăuntrică,

să uite cu totul de sine,

s-a cufundat

în contemplarea naturii…

Slobozea

memoria vlăguită

cu o uşurare

înaripată de suflet,

învăluit de bucurie,

în lumină…

Cu rânjete

băloase şi pofticioase,

se simţea treaz

şi plin de viaţă,

scuipând

o spumă albicioasă

peste nemărginita ruină.

Din prea multă linişte,

a mişcat buzele

într-un zâmbet

mai mult obosit

de frământările feţei…

Scăldat

în sudoare

de cuvintele

care se grămădiseră

în cavernele

memoriei sale

cu gura plină de salivă,

s-a apropiat pierdut,

în tăcere, de o fericire lăuntrică…

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

Într-o

tulburare

de nestăpânit,

cuvintele

urcau la suprafaţa mută

a buzelor sale  şoptind

prin propria-i existenţă,

clipele…

Alunga

imaginile

rugului apărut

într-o scânteietoare

limpezime

în  străfundurile sufletului

ca un plâns

ce adăsta

asupra gândurilor

umbrelor lungi…

Brobonit de sudoare,

tulburat ca de un foc

dinlăuntrul său,

cu o uşoară

îndoială în glas

se ruga…

Preumblându-se

prin labirintul vieţii,

a trecut sub tăcere…

Arăta,

nemângâiat, cerul,

cu privirea pierdută în gol

şoptind fraze trunchiate

cu neputinţa de controlat

din speranţa

care-i îmboldea sufletul.

A rămas câtăva vreme tăcut.

Într-un aer

întunecat şi preocupat

aştepta.

Vrând

să refacă

imaginea unui cerc

a rămas

pradă curiozităţii sale

târând

cu sine zgura

pleoapelor umflate

din ochii sângerii

înălţaţi în soare.

Stătea în tăcere…

Aaa…

căscat ochii

când rătăcea liber

în tăcere, privea

cum se amestecau lucrurile

ca-ntr-o îmbinare de degete…

Răvăşit

şi cuprins de teamă

în gânduri cu vorbe trunchiate,

continua să citească

din vârful buzelor

cuvinte

ce dănţuiau prin faţa ochilor,

sătule şi nesătule

în acelaşi timp,

ca un mâl

ce se scurgea pe cărările lumii…