e la îndemâna artistului să învie femeile

din ceasornicul nostalgic timpul a curs invers

dinspre iubită spre mamă

aceeași sete lăuntrică

uneori teama copilului rămas singur

o strângere de inimă în plus

aproape de liman nici tu nici eu

femeia care îți umblă prin vene

adorând răsăritul

lângă chipu-ți odihnit între perne

să pot adulmeca în liniște 

iubirea dintre palmele tale

mă hrănesc cu frânturi de…

chipul tău refuzând orice interpretare

mi-e călăuză și astă seară

de-o parte și de alta frunze bolnave

ascund luminișul 

pâlcuri de vise prinse în baloți

o căruță fără vreme 

doi cai frângându-și zborul la jug

primesc povara ca pe o azimă 

în fond crucea nu e mai prejos

cu o octavă

deși mănânc pâinea cu mâinile îndreptate spre cer

te întreb despre visul tău

unde l-ai legat de a colorat zarea 

mă iei de…

ce înseamnă cuvintele

când sufletul le despică rădăcinile

simt lovituri în seva copacului

care mă locuiește

dacă iubirea e un răvaș poposit pe mare

ce mi-ai scrie să-mi alungi întunericul

atinge-mi buzele

să furi și ultima șoaptă de rezistență

vezi cum inima a luat forma lumânării

pâlpâie uneori

la căpătâiul visului 

și nu e nimic în pragul dimineții

ceața rupe din nori

un crâmpei de…

nu poți nega,

ploaia nu vine odată cu prima atingere,

așa cum nici curcubeul nu apare 

decât arareori 

e semn de iubire,

mama îmi spunea lăcrimând 

cu gândul la legătura celestă;

nimeni n-a reușit vreodată să-ți închidă culorile în pumn 

indiferent câți pași înapoi am parcurs între noi

aș fi respirat gândul din roua dimineții

din petale se nasc dorurile

încotro vâslim, călătorule

când singura…

clopote se preling în valea aceasta

un sentiment smuls din conturul clipei

e atât amar în colțul din care privesc

cum ai deschide pumnii și înăuntru

un fluture și-ar dormi ultima rămășiță

înaintea zborului

e straniu pământul se îndoaie sub tălpi

absența a nivelat toți munții

până s-au făcut mici coline

dorul se plimbă nestingherit

când și când umbra ta

mi-apasă peste umeri 

îi spun să nu-mi trezească…

Am iubit dintotdeauna ceasurile

cadranul lor îmi suspendă emoția asemenea unui copil

la gura primei ninsori

ce joc straniu creează limbile

adulmecând secundele firave

gândul că te-as putea opri înăuntrul unui timp

fără pereche

trăgându-și seva din memoria pașilor mei

lumile în care ne-am adâncit călcâiul

nicio forță de rezistență

doar inimile bătând ritmic

ca singurul legământ

între poemul meu

pictura…

sunt anemicul care-ți sapă la rădăcină

pentru o picătură de sevă

Doamne cum aștept noaptea

ca pe o salvare din mine însămi

clipa când te așez pe hârtie

și te scrijelesc din miezul neputinței mele

câte tușe să mai trasez

până să refac drumul spre casă

nimic altceva nu mai contează

nici teama sau dragostea

singură cu tine 

mă inundă dorul de libertate

când poți să strigi deasupra tuturor

poezia mea nu e…

nu mi-am luat rămas bun

am modul meu de a vedea dragostea

mori într-un colț din mine

renaști într-un poem

la întâmplare

niciodată finalul nu e cel pe care-l alegi

limitele sunt în afara timpului nostru

pot să te iubesc azi

să te port în mine precum o haină

mulată pe coaste

când obosesc te scot din respirațiile mele

te agăț într-un tablou;

iubirea nu e acel oftat 

după ecoul unui te iubesc…

Nu măsura timpul pentru noi

în secunde anormal de secvențiale

nu mai știu când am intrat în tabloul acesta

sperând să descos anotimpurile de secrete

ce nebuni am putut fi

să ne imaginăm o clipă

rătăcind în buzunarul memoriei

ceasurile nu bat 

ora exactă

pentru visul din perete

ar fi deajuns să găsim o scorbură

și un moment de sinceritate

simți iubirea cum ticăie?

24 ian.…

(Ne)întâmplător

culorile noastre trec prin același nume

oricâte valuri ne-ar rescrie gândurile

rămânem mai enigmatici

cu fiecare zi;

artiștii vorbesc în nuanțe,

îți spuneam,

drumul ne duce șevaletul

dincolo de valea aceasta

pâlcuri de stejari

mă odihnesc,

crezi că există un cer pentru azi

unul pentru mâine

așa cum cuvintele nu se nasc niciodată la fel,

cât albastru ai pus în suflet

nici…

Mi-ar fi plăcut să te duc de mână,

să-ți arăt lumea dincolo de gratiile înguste ale privirii

să-ți strecor un anotimp pentru fiecare zi incoloră,

poți să mă ierți că am uitat copilăria 

pe puntea dintre două clipe

și la mijloc, tu,

fără vină

ai luat din mine ochii 

inima,

nu ți-am spus cum se trăiește la marginea

dintre noapte și vis

și-acum mi-e teamă

să nu te găsesc cu o lume în plus

pe…

Te privesc obsesiv din unghiul meu 

amprenta ta pe fiecare pânză de paianjen,

sunt cortine pe care le-ai lăsat trase

și lumini care te-au orbit,

dincolo de toate o foame absurdă

de dragoste,

neastâmpărul privirii mele

mușcând din anotimp,

ești atât de femeie mi-ai spus

și te-am crezut cu fiecare sărut

trimis din colțul tău

locuit de flori sălbatice;

n-ai vrea să trăim pe vreme de furtună

câte trăsnete…

Vino pe strada mea

a plouat mărunt un ceas și-acum

un joc de lumini se odihnește

pe trotuarul umed

vino să vezi cum îmi zvânt părul 

în sarea poeziei

să ne sărutăm hoinar 

în privirea felinarelor

ce mai contează o oră de dragoste

în plus

când pământul s-a umplut de pași

o lume se ascunde între noi

tiptil cerul s-a scuturat de nuanțe

acorduri de fado răzbat

până în crucea pieptului meu

mai…

Dacă dragostea ar fi ultimul capitol nescris

lasă-mă să fiu finalul

nu pune virgulă

după fiecare incertitudine

sunt lucruri dincolo de respirația noastră

de ce să ne risipim într-un singur poem

fără să așteptăm amurgul

să ni se așeze pe umeri

așa cum mi te-am imaginat

acum o mie de întrebări

când coboram în primăvara labirintului 

să te pictez ceasuri întregi

mai dă-mi un timp

înainte să scriem…

Cum să te strig din vârful muntelui

port ceaţa pe umeri

în loc de cafea amară

m-am ghemuit în coliba aceasta de lut

în miezul toamnei

te ascund de nopţile fragile

să nu mai întârzie pietrele

la ceas de taină

le dau drumul în ape repezi

să-mi fie versul 

lumina ivorie 

peste lumea haotică

şi suflet fără…

nu-l aștept pe moș crăciun

darurile mi-au fost deja împărțite

odată cu ursita

zilele trec anonime

forfotă și multe promisiuni în prag de sărbători

cel mai frumos Crăciun

cadouri copiilor cuminți

ambalaje scânteietoare

singura lumină care moare

pe chipul fiecăruia

e steaua pe care nici păstori

nici magi

n-o mai urmează

n-am fost niciodată atât de orbi.

*prezentul text e…

O să râzi, încă ninge!



Împărțim același spațiu

prea mic, spun eu

și ce dacă? zici tu,



eu plec pufnind în pătratul meu

unde plouă tot timpul

tu vii, îmi aduci bulgărele acesta imens

de zăpadă și mă tragi în triunghiul tău

în care a nins toată noaptea

pletele devin albe



poți să zbori…

cine ești de-mi ascuți gândurile

schițând apoi cu mine iarna

s-a depus în târziul zilei gheața

peste ochii noștri

cum aș vrea să fiu o radieră

să (mă) șterg din anotimp

aș vedea întâia oară

dimineața

ca pe o barcă

fără vâsle

să plutim nesperat

în ape tulburi.

10 Dec. 2013…

Pală de vânt. 

Peste mâinile bunicului

ultima ninsoare 

așterne nemurirea.



Călcâiul îngroapă-n zăpadă

timpul închis

Ochi dilatați aruncă

umbre în albul angelic.



Aproape de lună.

Vâr copilăria

în sânul stâng

alăptând amintirea

cu buze infantile

peste care…

Poți să mă îngropi într-o îmbrățișare

să nu mai știu 

unde încep diminețile

să fie o noapte peste toate gândurile

vorbește-mi despre oamenii

care cresc în noi

să ne chemăm cu alte nume

aș putea fi o elenă 

trec prin lume 

cu o singură vâslă

mă găsești atipică

și mă întrebi despre șevaletul

pe care-l duc cu mine

de ce vâslesc cu el

prin întuneric

uit că nu ți-am spus

câte răsărituri…