astăzi te-aș  îmbrățișa

ca pe-o durere

 și ah dac-ai ști cât îmi doresc

 să mă mai dori o dată

 să-mi treci așa

 ca un junghi prin inimă

 să-mi duc mâna la piept și să te simt

să te simt ca pe-o durere

să mă transcenzi

 de  la un capăt la celălalt 

 astfel voi ști și eu că sunt 

 că n-am murit încă

 și că respir dureros de viu dar

 atât de mort

 după tine 

 sunt destul pentru toate 

 și dacă n-aș fi

 m-aș mai naște o dată 

 de două ori

 de câte ori va trebui 

 din cenușa cuvintelor mele 

 pulbere de stele mă voi scutura

 peste gândurile

 visele

 fanteziile voastre cu dor de împlinire 

 așa mă voi întoarce

 prin fiecare pântec din care m-ați născut

 ca un fior

 ca o durere

 ca un țipăt al vieții

 viu de voi 

te-ai (s)pus

sărut pe buzele mele

moarte demult

 adevărat, adevărat au înviat

 întâia dată

când m-ai sărutat 

 și cea din urmă moarte

 m-a uitat 

 pe buzele tale 

 viu...

 adevărat, adevărat am înviat!...

dați-mi un cuvânt 

 unul singur 

 și-l voi înmulți 

 s-ajungă pentru fiecare 

 iar voi toți 

 veți fi martorii mei

 în fața unului 

 Dumnezeu  

iată-te...

 lumină peste întuneric

 călcând

 se crapă de ziuă

 dintr-un singur zâmbet

 răsărit să fie

 să fie lumină a spus

 și a fost …

 și văzând Dumnezeu că lumina e bună

 a numit-o zi 

 eu te numesc

 Femeie

lumina mea de fiecare noapte

 mă uit la tine te privesc și constat că

 Întunericul e o minciună

 tu ești unicul meu adevăr

 ca un copil cu buricul netăiat

 așa te-am iubit să știi

 te-am iubit din tot ombilicul apoi 

 a venit primăvara 

 iată mi-ai înflorit un cui în inimă 

 și-am murit neștiut

 pe propria-mi semnătură 

 m-aș fi făcut mic

 de tot

 într-un colț acolo 

 al inimii tale

 nici nu m-ai fi simțit

 cum te dor

 n-aș fi contat

 nici cât 

 o lacrimă chioară

 într-un ochi orb 

"luați și mâncați din aceasta toți"

am luat cuvântul 

 și l-am frânt în mai multe

 s-ajungă la toată lumea

 așadar nu vă-ngrămădiți

 e destul pentru fiecare

 astăzi nimeni nu va flămânzi

 tăcerea e a surdo-muților prefăcuți

 a celor care nu vor și pace

 s-asculte liniștea 

 din adâncul cuvintelor 

mi-am dat toate cuvintele la o parte

 și nu te-am găsit

 unde ești rătăcito

 afară plouă ca într-un poem trist

 cu subînțelesuri

 eu nu mai înțeleg nimic

 îmi strâng ochii sub pleoape

 și tac...