Cum răzbat prin mine gânduri care pier,

În ora grea ciudat inlănţuită,

Pe când în suflet dospeşte-un dor stingher,

Dar şi o rugă nemaiîntâlnită.

Şi n-am să cer ce-a fost şi nu mai este,

Nici măcar ecoul cu alba lui aripă,

Ci aşteptarea care-mi dă de veste,

Că sufletul mai pipăie o clipă.

Prin neguri rupte şi limpede trecut,

Desluşind un drum ce n-are să mai fie,

Pe pletele de seară mă întind…

Pe fruntea mea o noapte se coboară,

Desprinsă parcă din limpede amurg,

Căinţe gem prin fiecare seară,

Sub punţi de ape ecou de vise scurg.

Mă arde-un gând ca cel din urmă vaer,

A beznelor tăcere amăgitor zgâriind,

Cununi de vise suspinând prin aer,

Îmi poartă umbra de presimţiri fugind.

Adun un zvon cântat în alte vremuri,

De peste veacuri uitatele greşeli,

Şi-un jar defunct ce-n inimă mi-l…

Tristeţea mi s-a-ncolacit năucă

 Pe umbre amăgitoare de culori,

 Spre orizontu-adânc ca o nălucă,

 Îşi trece pleoapa pe un noian de sori.

 Se scaldă-n apa cerului albastră,

 Frunziş de valuri surpă împrejur,

 Răsfrânt e norul ca intr-o fereastră,

 Când bea din mare un cer aşa de pur.

 Întins-apoi pe netedul amurg,

 Ca un parfum din ultima grădină

 Stă şi înnoadă apa clipelor ce…

Tu eşti suspinul trecerii prin mine,

În ceasul pur din zările mirate,

Şi îmi măsori fiorul care vine,

Purtat pe pânza nopţilor uitate.

De poţi pleca eu nu pot rămâne,

Dar n-am să trec dincolo de mine,

N-am să fac tăcerea să răsune,

Ca marea nemişcată de suspine.

Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol,

Răzbat prin ele zvonuri de departe,

Ascult ecoul cuvintelor domol,

Desprins din imnul orelor…

Atunci când noaptea întârzie-n amurg,

Stropi de întuneric cad de prin perdele,

Se fugăresc, se-ntorc şi apoi se scurg,

În apele singurătăţii mele.

Se rotesc şi-n aer într-un gest final,

Sărind peste abisul de tăcere,

Se prind apoi pe un fir de gând banal,

Ca scoicile dormind în coliere.

Dar mai cade câte una când şi când,

Şi-mi sparge apa de singurătate,

Par constelaţii asfinţite rând pe rând,

Din…

Am s-adun din timp orele în mână,

Şi zile bune şi nopţile târzii,

Când trec suspine ce nu se-amână,

Ca o melodie a toamnei timpurii.

Şi stele-adun clipind uşor din gene,

Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,

Şi-adoarm în patul nopţilor perene,

Ca pe zăpada liniştii profunde.

Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,

Pe lacrimile umbrelor întinse,

Prin linişti rătăcite fără drum,

Îmi poartă paşii…

Gânduri din trecut freamătă prin mine,

La ceas de vrajă, bocete şi şoapte,

Mă-nfioară talazuri de suspine,

Simţind amarul pribegind prin noapte.

Şi sparge gândul timpuri care vin,

Din neantul fără de bătăi în uşă,

Se-aude surd doar geamătul marin,

Când stele zac pe ceruri de cenusă.

Şi gânduri trec prin noaptea din ferestre,

Ca mii de fluturi în zborul inelar,

Par firimituri de picturi…

Sub fereastră s-a strâns singurătatea,

Să-mi vindece tristeţea ostenită,

Şi las să îmi cuprindă încet cetatea,

Tăcerea grea atât de ruginită.

Un vis captiv în lumea de cenuşă,

Suspină-n cripta-mi arsă şi tresare,

Când şoapte bat din uşă-n uşă,

Purtând regrete de dorinţi amare.

Moare-n mine gândul fără de cuvinte,

Şi rugi şi lacrimi plutind fără puteri,

Şi-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte,

În soarta…

Pe matca lumii mai freamătă un glas,

Şi aşteptări ce nu au să mai fie,

Şi somnul lung ce şi-a facut popas,

Pe locul însemnat pentru vecie.

Uitat de toţi de tine deopotrivă,

Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne,

O resemnare - ispită milostivă,

Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.

Să opresc din umblet visul e-n zadar,

Gonind din urmă gândurile nude,

Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,

Lumina ce…