Unde oare se închid cuvintele

Când am nevoie

De ele

În zadar le strig prin ungherele cubului

Doar umbra lor persistă

Pe buzele mele

Umbra lor

Pată unsuroasă neştearsă

După festinul de acum

O mie şi ceva de veşnicii

Melcul nu-şi mai închide spirala

In cochilie

A lepădat-o

Devenind un limax homeless

Geaba îl întreb de cuvintele mele

Nu mi-ar răspunde

Poate doar mi-ar pecetlui buzele

Cu o dâră de…

Îmi porţi dragostea în spate

Ca pe o geantă încărcată

Cu zeci de conserve

Din cele luate dintr-o cămară

A bunicilor

Trecuţi dincolo

De multă vreme…

Conserve cu grija faţă de mine

Cu nerăbdarea întâlnirilor

Cu speranţa că

Ziua de mâine va veni mai repede

Şi ne vom revedea

Oare nu cumva greutatea lor

Te împovărează ?

Dacă le vei arunca

Una câte una

Să poti continua mersul

Mai uşor …

Ştiu…îmi vei…

Cu ce să încep

Dacă

Ar fi să o iau de la capăt

Aceeaşi întrebare pe care sisif şi-ar pune-o

Dacă ar dori să împingă bolovanul

La vale

Mă auzi ?

Bat în poartă

Nu-mi răspunde nimeni

Doar câinii sloboziţi din lanţ

Îşi fac de lucru cu mine

Le povestesc lor

Ce aş face

Dacă ar fi să…

Mă auzi şi tu

Ştiu că mă auzi

Doar pietrele sunt cele mai sensibile

Partenere de conversaţie

Pe care le ştiu

Te ascultă…

- cine eşti?

(Voce, interogaţie,întuneric,somn…)

- cine esti, răspunde!

Nu …

Nu ştiu!

Nu mai ştiu…

-cine eşti?

-Nu ştiu

Demult nu mai ştiu

Din demultul demultului meu

Sau al tău

Nu ştiu.

-cine eşti ?

(Voce, interogaţie, întuneric, somn, coşmar…)

-nu…

Nu ştiu

Nu am ştiut niciodată cine sunt

Nu mi-am ştiut numele

Nu mi-am zărit chipul…

Ce contează numele pietrei?

Ce contează cum arată…