în seara asta, cerul

conține doar o stea

unde-au fugit cu toate

în fabrica de nea?

în seara asta, drumul

nu are intersecții

unde să fug de ea

de mă dă pradă nopții?

în seara asta, focul

plânge cu vâlvătăi

unde să-mi ard norocul

în gol de ochii tăi?

în…

 reflexia sfărâmatelor cuvinte

 gură de aer lipsă-n zbor

 oftatul când picioarele-s înfipte

 tânjind sărutul unui nor

 cenușă focului i-a fost

 jarul ce sfârâie-n călcâie

 zburatul țintă fără rost

 fumul prea dulce din tămâie

 și frunzele au vântul lor

 când rădăcina urlă după apa

 fără de aripi viermii…

 ai vazut lutul fierbinte

 cum se crapă fără tine

 coala cum plânge cuvinte

 îngropată în suspine?

 cum cărămida nu vrea-n sus

 inexpugnabil zid să crească

 cum cauți pașii unde nu-s

 cum fața râde fără mască?

 cum zorii fără buze n-au să vină

 nici soare fără gust de ploi

 nici noaptea fără de lumină

 ori…

te chem

te aflu

te ador

te cer

și te răsar

mi-e dor

te tem

te strig

de tine mor

te rup

te altoiesc

te ud

te gust

te birui

te exist

te beau

udând

al tău…

Nu plânge clipa noastră veche

Iubește sfânt doar ce va fi

Eternitatea mea, pereche

Când vom sfârși tu ai să știi.

Ne vom uita la rece timp trecut

Vis negru ne va fi fântâna vie

Prea tristelor silabe-n plânsul mut

De trubaduri uitați închiși în melodie.

Tainic ne vom iubi în astă seară

Pe catafalce grele înspre…

Prinși în clești, de clipa vie,

Mici rotițe într-un plan

Ne luptăm, bolnavi, cu zorii

Pas cu pas și an cu an.

Moare timpu-n fiecare

Vii ne naștem, vii murim

Vom plăti ca orișicare

Vina noastră că venim.

Una după alta, clipe

Închid ochii-n mâini pe piept

Altele se nasc să țipe

Implacabil, către…

Se scurg umile, ziduri grele

În lacrimi dulci, de ochi plecați

Pășind, ai mersul plin de stele

De pelerini, cântând, încarcerați.

Ai soarele închis în salbă

Plânsul demult ți-a înghețat

Te rogi la fiecare lună albă

Să ai fugire, lină, de păcat.

Patul ți-e greu de-atâta gol

Și rece a lui curată-mbrățișare

La masă-i scaun…

 Cărămizile sunt roșii

 sa nu se vadă sângele

 țâșnit dintre degete albe

 trudite crunt, sărat.

 Piatra e adânc înfiptă

 de atâta, prea greutate

 cu umeri îndoiți spre sfârșit

 din rădăcini nemaismulse.

 Pământul e atât de rotund

 încât amețim și-n somn

 orbi de lumina neagră

 dintre nedormite…

Nu am smuls eu

sâmbur din miez,

culoarea nici măcar

n-a existat, rotundă

ci doar un dulce

portativ imens

panglică de început

imens fecundă.

N-am gustat

dulceața făr' de limbă

mersul dinspre genunchi

nu l-am tocit și tac

mă-mpleticesc aiurea

într-o secundă

pasul îl am de…

- tablou -

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul

pe margine verde de frunză,

cu sete vie de sacrificiu.

zgomot de licurici stelari

împăienjenind toată noaptea

neîntortocheat de liniar

ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,

pune timp fix,…

să mergem

împreună,

un pas eu

un sărut tu.

marea se revarsă

peste stele

ca o lacrima

dinăuntrul luminii

dorințelor tale.

hai...

pune-mi în lanțuri

obrajii

să nu mai pot

plânge,

măcar... să urlu

pereților

pictați

de…

Căreia îi datorez

 împăcarea de sub pleoape

 depărtarea, de aproape

 perna moale de sub gând

 cârja, ferm, înfiptă-n vânt

 pasul sigur spre pământ

 mușchiul verde dintre ape

 crud, când urlu, mărul vechi

 nopți de zi fără perechi

 mângâierea făr' de mână

 descântec de zână bună

 sărutarea, stea în frunte

 înspre jos,…

Tu,

erai acolo în genunchi

icoană încrustată în așteptare

la o lungime de aripă

de cer.

Trudeai pământul grijilor

în formă de zi

și-ți creștea așa de frumos

aluatul de gânduri,

așteptând cuptorul.

Împleteai vise cu mac

și cu miere de dor.

îngenunchiai întunericul

numărând pe…

Apoi,

a fost întunericul

definitiv.

liniștea mirosea orb

a foc fierbinte

și sacru.

timpul s-a terminat

înspre marea tăcere

fără pui de secundă.

durerea avea gust

de tămâie dulce înfiptă

în genunchiul rugii.

înăuntrul crucii

diamantele urlau

a negru…

(ÎN PAT)

Lumina a venit

odată cu văzduhul,

ca un scâncet uimit

de adormire la sân

a unui surâs ingenuu.

somnul a început

cu îngerii din vise

și dulcea albă clipire

de pleoape închise.

dormirea din viață 

ne-a înălțat mut

oasele crude  în sus

povestind a parfum

de înflorire,…

prin oameni

trece vântul

fără să șuiere

apa nu-i sperie

potolește doar

setea de noroi

timpul zdrăngăne

amarnic și zimțat

sub armuri

pline de gol

munți au la gât

salbă de zbor

spre adâncuri

întunecate.

Omule

fii mai bun

căci eu

nu mai…

Zâmbetul plin

ți-l ung pe cuvinte

ochi întind

lung pe vers

pielea ți-e odă

de zbor înainte

rima îți vine

așa bine în mers

în vin pui dulce

licoare de nebunie

și mi-e sete

poem să te beau

să-mi faci o

cafea din silabe

o mie

lingurița las-o

unde era

și hai…

Mirare ești

cu ochi flămânzi

de mângâieri,

buze grăbite

spre cuvânt,

aduci în suflet

numai miere

copilul meu

cu cer senin

în gând,

mă uit la tine

și sunt eu,

miniatură-n raft

de Dumnezeu.

01 06 2012

ȘTEFAN OANĂ

Mână-mi murgul

mult mai la munte,

mușcă-mi mărul

mult mai adânc,

mustul să iasă

viu din copite

foc din mugurul

verde de nuc.

miere multă

prea mângâierea,

din belșug

să am în vin,

pielea ta

mută durerea

să îmi astupe

adânc din mormânt.

să nu mă mor

mâncat…

Ai văzut cum învârtirea

naște pământul din roată

cu mâna asudată

de gânduri?

Ai simțit cum cuvântul

sărută frunți înnorate

cu flori de cireș

în pârg?

Ai citit în riduri de buze

cum te chem mut

să-mi împletești

apusul?

Ai privit carul mare

întinsă în…