Iubirile au gust de poezie,

Parfum de-”a fost odată” ca-n povești.

Iau viață  dintr-un fir de veșnicie

Și se-nfiripă-n sensuri nefirești.

În suflete cu formă echivocă                            

Iubiri totale se divid la doi.                                        

Mărunte lumi, în stropi de cariocă

Își contopesc căderile de ploi.

Iubirile-s picturi din acuarele.

Lumini și umbre trase din penel

Se strâng…

Eu cred că viața ne cam joacă feste.

Credeam c-atunci când prinzi să-mbătrânești

Minunile dispar, dar adevărul este:

Și cei ce-s mai în vârstă au povești.

Poate-s mai calmi, mai fermi și mai nostalgici

Cu ghiocei la tâmple ce vestesc

Că tinerețea trece, dar – șăgalnici –

Sunt veseli, râd, glumesc și se iubesc.

De mâini se țin și merg încet prin parcuri

Gândind c-au strâns atâtea-nțelepciuni

În viața lor,…

Aș vrea din trupul tău să-mi fac rochiță,

Să mă îmbrac în tine și să-mi fii

Veșmântul viu cu alb de romaniță

Prins în corsetul verilor târzii.

În falduri calde să mă-nvălui toată                                 

Și-așa gătită să mă duc haihui

Pe buza ta răsfrântă și pe pleoapă,

Pe drumuri nedeschise nimănui.

Astfel în alb, vreau să mă simți ușoară

Și-n fire de argint să te răsfiri,

Eu să m-alint și să mă…

În noaptea asta alb voievodală,

La fel cum toate sunt atunci când pleci,

Mă simt, iubite, ca o castelană

Închisă-ntre pereți cu umbre reci.

În patul alb, cu nebunii de-o vară

Mai simt și-acum mirosul tău intens.

Plâng nostalgii pe strune de vioară

Și spun povestea ultimului vers.

Pe umăr mi-a rămas o sărutare

O simt și-acuma - fald de catifea.

Păstrează urma buzelor fugare

Lăsate sacru peste pielea…

Noi doi, pe scena vieții cu  orchestrații grele,

Rămânem două doruri, atât, nimic mai mult,

Cântând aceleași arii pe note paralele,

Și fredonând dorințe din vremuri de demult.

Ne căutăm pe margini de strâmte emisfere,

Pe-o țandără de lume – e lumea ta?, a mea? –

Rătăcitori banali, înfiorați de stele...

Să vii să-mi pui pe deget suavă prima stea!

Ne frământăm tăcerea în murmure duale

Cuvintele s-ajungă la mine…

Doi solitari pe țărmul mării

Ne transformam în demiurgi

Țineam în palme forma zării,

Luând culoarea unei rugi.

Pe trupurile răscolite 

De faldul unor adieri

Pictam icoane-nvăluite

În veșnicia altor veri.

Te prefăceai că vii din soare,

Tu, Adam gol, eu, Eva ta.

Să te dezleg de așteptare,

Și să te-ascund în umbra mea.

Din ne-nțelesele mistere

Luai fărâmă de tumult,

Și-o…

De-atâta alb mi-e sufletul albastru,

Balet marin pe-o margine de zare     

În care eu sunt gheață, tu ești astru

Cu scăpărări de foc ivit din mare.

Deasupra eu cu plete de ninsoare,

Tu dedesubt cu unde de topaz,

Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare

Și ne-amăgim cu ultimul extaz.

Pe-un portativ cu note efemere,

Pe care le cunoaștem numai noi

Ne risipim în două emisfere    

Și-apoi ne strângem…

Nevoia de tine, nevoia de noi

Așterne târzie o umbră firavă,

Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi,

Pe-o rugă șoptită pe strună bolnavă.

Din foste dorințe se nasc tresăriri,

O clipă se frânge și moare uitată

Și false iluzii, iscând amintiri,

Revin obosite pe fruntea plecată.

Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus,

Rămas suspendat pe o filă de carte,

La fel ca sărutul pe buze depus,

Când șoapta măruntă…

Poezie fără nicio pretenție... Am ”scris”-o din joacă, pe când veneam cu copilul de la școală, inspirată de cerul plin de nori albi, împrăștiați fără de noimă. Am ales să o păstrez aici, printre celelalte poezii ale mele.

Norul ca o jucărie

A plecat grăbit haihui,

Peste frageda câmpie,

Lăsând dâre-n urma lui.

Se întreabă și socoate:

Stropul ăsta mititel

Să îl verse peste toate

Sau să îl mai țină-n…