Am cules dintre spini mac plăpând, răstignit

 Pe altare de dor, lăcrimând obosit, 

 Între gene mereu verde crud îndoliat

 De frunziș prăfuit, de himere-ntristat. 

 Între toamne și cer visul lui rătăcit

 De zăpezi îngropat și de frangeri rănit,

 Sângerând a pustiu, dezbrăcat de culori,

 Dar sclipind prin dantele de nuferi și nori.

 Pescăruși ațipiți între trestii de fum, 

 Licurici de cristal te întâmpină-n…

 Mi-au înflorit cireșii-n livada unui vis,

 Tresar la adierea mălinului stingher,

 Ecouri se desprind, te-aștept cum ți-am promis,

 Din versuri îmi fac poduri spre tine în eter.

 Desculță-n lan de maci, mai intonez iluzii, 

 Iubindu-te în lipsă, în ploi îmi curge clipa,  

 Mi-e sufletul ostatic, beau cupe cu ambrozii,  

 Statornic cer sub pleope descântă-n zori risipa.

 Mă osândesc călăii de dor și-ți sunt…

Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,

Agonizând în arderi de doruri vinovate,

Împart cu tine stele, neșanse și poveri,

Mă doare dorul tău și eu te dor în toate.



Aș vrea alt început fără de dar și poate,

Aș fereca-n clepsidre secundele grăbite,

Să nu-mi mai fii târziu în vise cenzurate

Și abrogare-aș cere risipei…

 Ești urma unei umbre de-mpotriviri năuce,

 Cu trupul de cenușă, confuză amintire,

 Feștilă fumegândă, apatică răscruce,

 Un chip fără de nume, sfințit de-a mea iubire.

 Aducerile-aminte răstălmăcesc o clipă

 De gânduri indecise, certate între ele,

 Se spovedesc restanțe, rămase din risipă,

 Stingându-se…

 Cum înfloresc din nori migdale 

 Stropite cu polen de vis...

 Chemări din puncte cardinale 

 Adie-n lacrimi de cais.

 Motiv țesut de bucurie, 

 Desprins de nuferi din colind,              

 Crepuscul de lumină vie

 În podul palmei strălucind.

 Poteci de crini din alte lumi

 Refac ades prin ochi de mag,

 Înmuguresc în timp ce dormi,

 Te-ating o clipă, îmi ești drag! 

 Stea de safir…

Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe 

Și flori de neputință îți scriu câteva rânduri, 

Strivesc în mine dorul , curând va fi să-nghețe 

Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri. 



Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire, 

În praful înserării va ațipi durerea, 

Vom fi ca doi străini în straie de himere, 

Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea. 



Nu ne vom…

De-ți va plânge raza lunii peste noaptea așteptării 

Și-n furtună de regrete cerul se va-ntuneca, 

Tu încătușează doru-n anotimpul nepăsării, 

Poate îngeri prin descântec sufletu-ți vor vindeca. 



Amintirea resemnată printre umbre fără număr 

Roagă vântul s-o închidă în clepsidre de tăceri, 

Lasă lacrima să spele cu smaralde, flori de măr,

Dorurile tale toate, ninse-n mai de…

 Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,  

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate 

De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod, 

Dansează crizanteme în câmpuri parfumate, 

Eu te sărut cu vara plecată în exod! 



Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând, 

Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia, 

E noaptea mai senină când visului mă vând, 

Îți sunt atât de-aproape! Nu simți tu…

 Delir de toamnă, un miraj,

 Brodând cu frunze nostalgii,

 Dorințe stranii, în sevraj

 Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

 Nuanțe vesele-n descânt 

 Se răzvrătesc în simfonii,

 Același dor purtat de vânt                 

 În menuet de agonii.

 De necuprins și ne-nțeles 

 Un dor hoinar, adânc de văi,

 Te tot așteaptă, necules,

 Eu lăcrimez prin ochii tăi.

 Amestec de culori și…

 E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață,

 S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam,

 O toamnă vlăguită, un labirint de ceață,

 Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam!

 Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc,

 La porțile-ntristării văpaia unei veri,

 Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc!         

 De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri?

 Reinventezi un zbor din aripi obosite, 

 Dar ploi…

 O vară cu furtună și ploi de frământare

 Ți-a zăvorât iubirea în amintiri rănite 

 Și păsări nepereche de moarte-ncepătoare

 Conspiră împotrivă-ți cu doruri istovite.

 De ce să-ți pese ție daca-i strivit surâsul,

 Sau ochii mei vreodată te vor privi prin fum?

 Din anotimpuri șterse va respira apusul,

 Voi pribegi o vreme prin lan de maci și scrum. 

 Voi fi doar o secundă  de dor adăpostită, 

 Apoi vor crește…

Tu fluture, eu floare.

 Cât oare ne mai doare?

 Mi-e arderea o boare

 Născută din chemare.

 Port dorul în culoare,

 Parfum de sărbătoare,

 Mireasmă de iertare,

 Peste cuvinte-amare.

 Furtuni de ne-ntâmplare

 Respiră prin petale,

 Cătând printre răzoare

 O clipă de candoare. 

 Din văi dogoritoare,

 Prin umbre rătăcite,

 Din verile - ispite

 Și vise nenuntite,

 Plâng suflete…

Mai spală-mă cu roua liliecilor în floare 

Și-n crinoline albe îmbracă al meu dor 

Cu praf de fluturi tandri mai scrie-mi o scrisoare 

Îmi înflorește gândul în liniștea sihastră 

Pe rătăcite drumuri sunt iarăși peregrin, 

Mă-ntreb dacă iubirea a-nmugurit în glastră, 

Când orele-nserarii clipeau timid în geam

 Nedezlegate doruri au tresărit stinghere, 

 A suspinat iubirea, în timp ce hoinăream

 În gara fără nume ,prin cioburi de tăcere.

 Se întristase frunza, că vara-i pe sfârșite,    

 Iar visul meu tomnatic avea doar aripi frânte,

 Semnasem cu iubire pe inimi răzvrătite

 Și am aprins făclia aducerii aminte.

 Nu mă îmbrac cu lacrimi pentru miraje moarte

 Și nu regret robia…